jale

• (reg.) jele

Din slavă (veche) žalĩ („durere”).

• AFI: /'ʒa.le/

Declinarea substantivului jale
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	jale	invariabil
Articulat	jalea	invariabil
Genitiv-Dativ	jalei	invariabil
Vocativ	jale	invariabil

1. tristețe, mâhnire, durere adâncă; jelanie.

   Om plin de jale.

2. (înv.) doliu.

• 1: dezolare, tristețe, mâhnire, (pop.) jelanie, (înv. și reg.) tângă, (înv.) jalet
• 2: doliu

• jalet
• jalnic
• jelie

• jaloste
• jalovanie
• jelanie
• jeli, jelcui, jelnici
• jelire, jelcuire, jelnicire
• jelit
• jelitor
• jelui
• jeluire
• jeluitor

• (loc.adj.) De jale = trist, jalnic, de plâns; plin de dor.
• (loc.adv.) Cu jale = cu amărăciune, dureros, jalnic.

Din maghiară zsálya < latină salvia. Este dublet de la salvie.

Declinarea substantivului jale
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	jale	invariabil
Articulat	jalea	invariabil
Genitiv-Dativ	jalei	invariabil
Vocativ	jale	invariabil

1. (bot.) (Salvia) nume dat mai multor plante din familia labiatelor.
2. (bot.) (spec.) (Salvia officinalis) mic arbust cu tulpina semilemnoasă, aromată, cu frunze opuse, cu flori albastre, violete, galbene sau albe, cultivat ca plantă ornamentală și medicinală, salvie.

• Salvia officinalis: (bot.) jaleș, salbie, salvie, (reg.) șerlai
• Salvia silvestris: (bot.) coada-vacii, (reg.) brăileanca (art.), corovatic, jaleș, năduf, sălvie-de-pădure

• jaleș

• jale-de-câmp
• jale-de-grădină

• joaie
• joian

• cinsteț
• urechea-porcului

• DEX '98 via DEX online