jale

• (reg.) jele

Din slavă (veche) žalĩ („durere”).

• AFI: /'ʒa.le/

1. tristețe, mâhnire, durere adâncă; jelanie.

   Om plin de jale.

2. (înv.) doliu.

• 1: dezolare, tristețe, mâhnire, (pop.) jelanie, (înv. și reg.) tângă, (înv.) jalet
• 2: doliu

• jalet
• jalnic
• jelie

• jaloste
• jalovanie
• jelanie
• jeli, jelcui, jelnici
• jelire, jelcuire, jelnicire
• jelit
• jelitor
• jelui
• jeluire
• jeluitor

• (loc.adj.) De jale = trist, jalnic, de plâns; plin de dor.
• (loc.adv.) Cu jale = cu amărăciune, dureros, jalnic.

Din maghiară zsálya < latină salvia. Este dublet de la salvie.

1. (bot.) (Salvia) nume dat mai multor plante din familia labiatelor.
2. (bot.) (spec.) (Salvia officinalis) mic arbust cu tulpina semilemnoasă, aromată, cu frunze opuse, cu flori albastre, violete, galbene sau albe, cultivat ca plantă ornamentală și medicinală, salvie.

• Salvia officinalis: (bot.) jaleș, salbie, salvie, (reg.) șerlai
• Salvia silvestris: (bot.) coada-vacii, (reg.) brăileanca (art.), corovatic, jaleș, năduf, sălvie-de-pădure

• jaleș

• jale-de-câmp
• jale-de-grădină

• joaie
• joian

• cinsteț
• urechea-porcului

• DEX '98 via DEX online