roade

Din latină rǒdĕre.

• AFI: /ˈro̯a.de/

1. (v.tranz. și intranz.) a rupe cu dinții fărâme dintr-un obiect tare (pentru a mânca).

   Nu-ți mai rozi unghiile.

2. (v.tranz.) (fig.) (despre gânduri, sentimente etc.) a chinui, a consuma, a tortura.
3. (v.tranz.) (reg.) a morfoli ceva în gură.
4. (v.tranz. și refl.) a (se) distruge printr-o acțiune lentă și îndelungată de măcinare, de frecare; a (se) toci, a (se) uza printr-o întrebuințare îndelungată.

   Apa roade malul.

   Covorul s-a ros.

5. (v.tranz.) (despre corpuri tari, aspre, venite în contact cu pielea) a freca pielea (provocând răni).

   Mă rod pantofii.

6. (v.refl.) (fig.) (rar) a se ciopli, a se șlefui; a căpăta maniere, a se civiliza.

• 1: mânca
• 3: morfoli
• 4: (se) măcina, (se) mânca; (se) toci, (se) uza
• 5: bate, freca

• roadă
• roadere
• ros
• rosătură
• rosură

• eroda

• (tranz.) A roade (cuiva) urechile = a) a mânca foarte mult, păgubind pe cineva; b) a plictisi (pe cineva) repetând(u-i) mereu același lucru, a-i împuia capul cuiva
• (tranz.) A roade cuiva pragul = a vizita pe cineva prea des, prea stăruitor

Din roade.

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru roade.
2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru roade.

Din roadă.

• AFI: /ˈro̯a.de/

1. forma de plural nearticulat pentru roadă.

• DEX online