[go: up one dir, main page]

Sari la conținut

gură

De la Wikționar, dicționarul liber
Wikipedia
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
gură
Anatomia gurii

Etimologie

Din latină gula.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
gură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ gură guri
Articulat gura gurile
Genitiv-Dativ gurii gurilor
Vocativ - -
  1. cavitate din partea anterioară (și inferioară) a capului oamenilor și animalelor, prin care alimentele sunt introduse în organism; organ al vorbirii.
    "Deschide gura și spune 'aaa' ", l-a auzit pe doctor.
  2. deschizătură a unui obiect, a unei încăperi etc., prin care intră, se introduce, se varsă, iese etc. ceva, prin care se stabilește o comunicație.
    Gura vasului, gura fluviului.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

Expresii

  • A(-i) da (cuiva) o gură = a săruta (pe cineva)
  • Cu sufletul la gură = a) abia mai putând respira (de emoție sau de oboseală); b) foarte bolnav, aproape de moarte
  • A uita de la mână până la gură = a uita repede, a fi uituc
  • A scăpa din gura lupului = a (se) salva dintr-o mare primejdie
  • A țipa (sau a striga etc.) ca din gură de șarpe = a țipa din răsputeri, deznădăjduit
  • A pune (sau a lua, a băga) ceva în gură = a mânca (puțin)
  • A i se face gura pungă = a avea o senzație de astringență din cauza unor alimente acre introduse în gură
  • A da (cuiva) mură-n gură = a-i da (cuiva) ceva de-a gata, fără să facă cel mai mic efort
  • A închide (sau a astupa) cuiva gura = a face pe cineva să nu mai vorbească, a pune pe cineva în situația de a nu mai putea spune nimic
  • A lua cuiva vorba din gură = a) a spune tocmai ceea ce voia să zică altul în clipa respectivă; b) a întrerupe pe cineva când vorbește
  • A-l lua (pe cineva) gura pe dinainte = a destăinui ceva fără voie, a spune ceva ce n-ar fi trebuit să spună
  • A avea gura (sau a fi gură) spartă = a nu putea ține un secret, a dezvălui orice secret
  • A fi slobod la gură = a vorbi mult și fără sfială, depășind uneori limitele bunei-cuviințe
  • A fi cu gura mare = a fi certăreț
  • A nu i se auzi gura = a fi tăcut
  • A vorbi cu jumătate de gură = a vorbi nehotărât, fără convingere
  • A te lua după gura cuiva = a acționa (în mod greșit) după sfatul cuiva
  • A da și pâinea de la gură = a da și puținul pe care-l are
  • A lua vorba din gură = a spune ceea ce vrea să spună altul, în momentul respectiv


Traduceri

Referințe