măcina

Vezi și : macina, macină, măcină

Din latină machināre sau macināre, din clasicul machĭnāri.

• AFI: /mə.ʧiˈna/

1. (v.tranz.) a preface boabele de cereale în făină cu ajutorul pietrelor sau al valțurilor morii; a preface diverse boabe sau materiale în pulbere cu ajutorul morii, al râșniței sau al altor unelte.
2. (adesea fig.) a fărâmița, a zdrobi, a ruina, a roade, a mânca.

   Apa macină malul.

3. (v.refl.) a se distruge treptat, încetul cu încetul (sub acțiunea unor factori nocivi).

   Zidurile se macină.

4. (fig.) a chinui, a consuma, a distruge.
5. (fig.) a examina sau a medita îndelung.

• 1: frământa
• 2: ruina, (se) mânca, (se) roade, (se) săpa, (se) scobi
• 3: distruge
• 4: chinui, consuma, zbate, zbuciuma
• 5: rumega, depăna

• măcinar
• măcinare
• măcinat
• măcinătură
• măcinic
• măciniș
• măcitel

Din măcina.

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru măcina.

• DEX online