gutui
 |
 |
Etimologie
Probabil din latină cotoneus, din greacă ϰυδώνιος (kydónios), probabil prin intermediul unei forme *cottaneus, rezultate dintr-o încrucișare ce poate fi atestată cu cottana „smochină” (Graur, BL, IV, 84; Rosetti, I, 60; cf. Diez, I, 143; Cipariu, Gram., 113; Meyer, Alb. St., IV, 75; REW 2436; Pascu, I, 97; DAR); rezultatul român gutâi, a fost asimilat ulterior la gutâi.
Confer italiană cotogna (siciliană cutugna), provensală codoing, franceză coing, catalană codonyer și bască kuduina.
Pronunție
- AFI: /gu'tuj/
Substantiv
| Declinarea substantivului gutui | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | gutui | gutui |
| Articulat | gutuiul | gutuii |
| Genitiv-Dativ | gutuiului | gutuilor |
| Vocativ | gutuiule | gutuilor |
- (bot.) (Cydonia oblonga) pom fructifer cu frunze groase și cu fructe mari, galbene și aromate, acoperite cu puf.
Sinonime
- (bot.) (reg.) alămâioară, (Transilv.) măr-gutui
Cuvinte derivate
Traduceri
arbore