întări

Din în + tare.

• AFI: /ɨn.təˈri/

1. (v.refl.) a se face (mai) tare, (mai) rigid, a (se) indura; a deveni (mai) dens.
2. (v.tranz.) a mări rezistența unei piese, a unui sistem tehnic etc.

   A întări valoarea unei mărimi fizice.

3. a fortifica un loc, o poziție strategică; a baricada.
4. (v.tranz. și refl.) a face să prindă sau a prinde puteri (de obicei după o boală), a face să-și recapete sau a-și recăpăta puterile; a (se) întrema, a (se) înzdrăveni.

   S-a întărit în lupte.

5. a deveni mai mare, mai puternic; a se dezvolta.

   Au întărit relațiile de prietenie.

6. (fig.) a reconforta, a da puteri fizice sau morale.
7. (v.tranz. și refl.) a (se) consolida.

   Aceasta i-a întărit faima.

8. (v.tranz.) a confirma, a adeveri (o convingere, o bănuială).
9. a accentua o linie, un contur etc.
10. (v.tranz.) a legaliza o acțiune, un act.
11. (v.refl.) (despre fenomene atmosferice) a se înteți, a se intensifica.

• 1: solidifica, durifica
• 2: (se) amplifica, (se) intensifica, (se) mări, (se) potența
• 3: fortifica, bătători
• 4: (se) fortifica, (fig.) (se) căli, (se) oțeli, întrema
• 5: (se) consolida, (se) strânge, (fig.) (se) cimenta
• 7: consolida, (înv.) statornici
• 9: accentua
• 10: legaliza
• 11: intensifica

• a întări: (se) înmuia, (se) răblăji, slăbi
• a se întări: se moleși

• întărire
• întărit
• întăritor
• întăritură

• tare

Din întări.

1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru întări.

• DEX online