întăritură
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ɨn.tə.ri'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului întăritură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | întăritură | întărituri |
| Articulat | întăritura | întăriturile |
| Genitiv-Dativ | întăriturii | întăriturilor |
| Vocativ | întăritură | întăriturilor |
- loc fortificat, fortificație; (p.gener.) orice sistem de baricadare.
- element care consolidează o construcție, un element al ei etc.
- (înv.) iscălitură, pecete prin care se certifica un drept, o învoială etc.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online