scobi

Din scoabă.

• AFI: /skoˈbi/

1. (v.tranz. și intranz.) a face o gaură, o adâncitură în ceva (tăind, desprinzând, scoțând materialul din interior cu o unealtă); a găuri, a săpa; a scormoni, a scociorî.
2. (v.tranz. și intranz.) (spec.) a grava, a cizela.
3. (v.tranz. și intranz.) (spec.) a ciopli, a sculpta.
4. (v.refl.) (fig.) (fam.) a se căuta, a se scotoci în buzunare, în portofel etc.
5. (v.tranz. și refl.) a (-și) vârî degetele în nas, între dinți etc. pentru a (se) curăța.

• scobire
• scobit
• scobitoare
• scobitură

Din scobi.

1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru scobi.

• DEX '98 via DEX online