factor
Etimologie
Din franceză facteur < latină factor.
Pronunție
- AFI: /'fak.tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului factor | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | factor | factori |
| Articulat | factorul | factorii |
| Genitiv-Dativ | factorului | factorilor |
| Vocativ | factorule | factorilor |
- element, condiție, împrejurare care determină apariția unui proces, a unei acțiuni, a unui fenomen.
- (mat.) fiecare dintre termenii unei înmulțiri.
- mărime a cărei valoare intră prin multiplicare într-o relație care caracterizează un sistem fizico-chimic.
- mărime caracteristică pentru un sistem tehnic, un material etc., stabilită prin raportul altor două mărimi diferite.
- funcționar al poștei care duce corespondență la destinație; poștaș.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online