TR-125
| TR-125 | |
TR-125 la parada militară ținută de „Ziua Tanchiștilor”. | |
| Tip | Tanc principal de luptă |
|---|---|
| Loc de origine |  România
|
| Istoric producție | |
| Proiectant | ICSITEM București, ACSIT P-124 (F.M.G.S.) |
| An proiectare | 1984-1991 |
| Producător | Fabrica de Mașini Grele Speciale |
| An producție | 1987 - 1988 |
| Bucăți construite | cca. 5 |
| Date generale | |
| Greutate | 50 tone |
| Lungime | 7,9 m |
| Lățime | 3,6 m |
| Înălțime | 2,2 m |
| Echipaj | 3 |
| Blindaj | 380 mm stratificat RHAe (șasiu) 600 mm RHAe cu blindaj suplimentar (turelă) |
| Armament principal |
1 × tun 125 mm cu țeava lisă 39 de proiectile |
| Armament secundar |
1 × mitralieră PK coaxială 7,62 mm (2000 de cartușe) 1 × mitralieră antiaeriană DShK 12,7 mm (300 de cartușe) lansator de grenade: 6 tuburi 81 mm (20 de grenade fumigene) |
| Motor | 8 VS A3 diesel, 8 cilindri, 4 timpi, supraalimentat 900 CP (671 kW) |
| Putere specifică | 18,75 CP/t |
| Transmisie | hidromecanică, automată |
| Suspensie | bară de torsiune |
| Autonomie | 400 km |
| Viteză maximă | 60 km/h |
Modifică text  |
|
Tancul principal de luptă TR-125 (Tanc Românesc 125, numeralul reprezintă calibrul tunului) a fost numele unei serii limitate de prototipuri prin care s-a încercat construirea tancului sovietic T-72 de către industria română de armament, prin mijloace proprii. Tancul nu a fost acceptat de către Armata Română, fiind în prezent cunoscut sub numele de P-125 (Prototipul 125).
Istorie
[modificare | modificare sursă]La sfârșitul anilor 1970 și începutul anilor 1980, România a importat din Uniunea Sovietică 30 de tancuri T-72. Consiliul Apărării a decis, în baza raportului din 13.10.1972 privind doctrina națională de apărare, fabricarea unui tanc similar în țară, adaptat posibilităților tehnologice ale industriei de armament din România. La mijlocul anilor 1980 a început proiectarea noului tanc. Au fost realizate aproximativ cinci prototipuri (numărul exact diferă în funcție de sursă: 3, 5 sau 10 bucăți). Turela și mecanismul de încărcare automat au fost proiectate de către ICSITEM București, iar șasiul a fost dezvoltat de către ACSIT–P 124 aparținând de Fabrica de Mașini Grele Speciale a întreprinderii "23 August".
Spre deosebire de tancul T-72 și variantele sale, TR-125 avea șapte galeți la fiecare șenilă.[1][2] Șasiul a fost astfel extins cu un metru pentru a face loc motorului de 900 de cai putere 8VSA3 (o variantă îmbunătățită a celui folosit la tancul TR-85-800). Din cauza modificărilor aduse șasiului, agregatului energetic și blindajului, greutatea tancului a ajuns la aproape 50 de tone (față de cele 41.5 tone ale tancului T-72M).
TR-125 era dotat cu echipamente moderne: un tun de calibru 125 de mm stabilizat hidraulic în două planuri, telemetru laser, un mecanism de încărcare automată a tunului (care avea o cadență de 8 lovituri pe minut), calculator balistic, sistem de avertizare la iluminare laser și instalație de lansare a grenadelor fumigene automată în cazul activării senzorilor laser.
În urma testelor, tancul nu a intrat în dotarea Forțelor Terestre ale Armatei Române, nefiind omologat pentru producție. Prototipurile sunt păstrate în rezervă.
O unitate funcțională este expusă la Muzeul Militar Național, lângă un tanc T-72.
Note
[modificare | modificare sursă]Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- ro Locotenent-colonel ing. Alexandru Caravan, Tancul Românesc - O istorie, Buletinul de Teorie Militară editat de Statul Major al Forțelor Terestre, anul II, nr. 1(5) din 2010.
- en Marsh Gelbart, Tanks : Main Battle Tanks and Light Tanks (Brassey's Modern Military Equipment), Brassey's UK, ISBN 1-85753-168-X
- en Zaloga, Steven J (), T-72 Main Battle Tank 1974-93, Osprey, ISBN 1855323389
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Forum de discuții legate de tancul TR-125
- Fotografii ale unui prototip Arhivat în , la Wayback Machine.
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||