Ț
Aspect
Vezi și : T, Ť, Ṭ, t, ț, ť, ṭ |
Ț ț
Etimologie
Alături de litera Ș ea a fost introdusă în grafica limbii române de către Petru Maior, în lucrarea Orthographia romana sive latino-valachica una cum clavi, în 1819.
Pronunție
- AFI: /ʦ/
Substantiv
Declinarea substantivului Ț | ||
m. și n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | Ț | Ț-uri |
Articulat | Ț-ul | Ț-urile |
Genitiv-Dativ | Ț-ului | Ț-urilor |
Vocativ | - | - |
- a douăzeci și cincea literă a alfabetului român.
- sunet notat cu această literă (consoană africată alveolară surdă).
Cuvinte apropiate
Nota Bene
- În anul 2003 un consiliu științific al Institutului de Lingvistică al Academiei Române a stabilit că semnul corect este virgula, nu sedila.
Vezi și
Literele alfabetului român |
---|
A · Ă · Â · B · C · D · E · F · G · H · I · Î · J · K · L · M · N · O · P · Q · R · S · Ș · T · Ț · U · V · W · X · Y · Z |
a · ă · â · b · c · d · e · f · g · h · i · î · j · k · l · m · n · o · p · q · r · s · ș · t · ț · u · v · w · x · y · z |