t
 Vezi și : T, Ț, Ť, Ṭ, ț, ť, ṭ
|
T t
Etimologie
Din limba semitică, prin greacă antică și mai târziu latină.
Pronunție
Substantiv
| Declinarea substantivului t | ||
| m. și n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | t | t-uri |
| Articulat | t-ul | t-urile |
| Genitiv-Dativ | t-ului | t-urilor |
| Vocativ | - | - |
- (literă minusculă) a douăzeci și patra literă a alfabetului român.
- sunet notat cu această literă (consoană oclusivă alveolară surdă).
Cuvinte apropiate
Vezi și
| Literele alfabetului român |
|---|
| A · Ă · Â · B · C · D · E · F · G · H · I · Î · J · K · L · M · N · O · P · Q · R · S · Ș · T · Ț · U · V · W · X · Y · Z |
| a · ă · â · b · c · d · e · f · g · h · i · î · j · k · l · m · n · o · p · q · r · s · ș · t · ț · u · v · w · x · y · z |
Referințe
- DEX '98 via DEX online