b
 Vezi și : B
|
B b
Etimologie
Din greacă antică Β (B, „Beta”), prin latină < poate de origine egipteană sau feniciană.
Pronunție
Substantiv
| Declinarea substantivului b | ||
| m. și n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | b | b-uri |
| Articulat | b-ul | b-urile |
| Genitiv-Dativ | b-ului | b-urilor |
| Vocativ | - | - |
- (literă minusculă) a patra literă a alfabetului român.
- sunet notat cu această literă (consoană oclusivă bilabială sonoră).
Cuvinte derivate
Vezi și
| Literele alfabetului român |
|---|
| A · Ă · Â · B · C · D · E · F · G · H · I · Î · J · K · L · M · N · O · P · Q · R · S · Ș · T · Ț · U · V · W · X · Y · Z |
| a · ă · â · b · c · d · e · f · g · h · i · î · j · k · l · m · n · o · p · q · r · s · ș · t · ț · u · v · w · x · y · z |
Referințe
- DEX '98 via DEX online