tur

Din franceză tour.

• AFI: /tur/

Declinarea substantivului tur
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tur	tururi
Articulat	turul	tururile
Genitiv-Dativ	turului	tururilor
Vocativ	turule	tururilor

1. mișcare circulară a unui corp în jurul unui ax sau al unui punct fix, efectuată până la revenirea în punctul de plecare; înconjur; (sport) distanță egală cu lungimea pistei, considerată de la punctul de plecare al sportivului; mișcare liniară pe un traseu, cu revenirea la punctul de plecare; tură.
2. plimbare scurtă pe un anumit traseu; raită.
3. acțiune, inițiativă, întreprindere care cere efort, perseverență, îndemânare.

   Un tur de forță.

4. parte dintr-o competiție sportivă organizată după anumite norme, constând dintr-un șir de etape, care reprezintă prima jumătate din totalul etapelor.
5. întrecere sportivă, mai ales de ciclism, în cursul căreia se parcurge un circuit pe distanță lungă, cu scurte opriri.
6. (la jocul de cărți) ciclu de jocuri în care fiecare partener distribuie, pe rând, cărțile.

• turație

• tur-retur, tur și retur
• tur de orizont

• A trage primul tur de manivelă = a începe turnarea unui film

Din sârbocroată tur.

Declinarea substantivului tur
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tur	tururi
Articulat	turul	tururile
Genitiv-Dativ	turului	tururilor
Vocativ	turule	tururilor

1. (fam.) parte a pantalonilor care acoperă regiunea dorsală a corpului; (p.ext.) partea dorsală a corpului omenesc.

• DEX '98 via DEX online

---

(azərbaycanca)

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

tur

1. bour (mamifer)

---

(hrvatski)

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

tur

1. bour (mamifer)

---

(polski)

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

tur

1. bour (mamifer)

---

(slovenščina)

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

tur

1. bour (mamifer)

---

(dolnoserbski)

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

tur

1. bour (mamifer)