cere

Din latină quaerere.

• AFI: /'ʧe.re/

1. (v.tranz.) a se adresa cuiva pentru a obține ceva, pentru a-l convinge să-ți îndeplinească o dorință.

   A cere să i se facă dreptate.

   A cere o carte.

   A cere un sfat.

   A cere un ajutor.

2. a face unei fete propuneri de căsătorie.
3. a cerși.
4. a pretinde ceva în aza unui drept; a reclama, a revendica.

   Copilul mic cere multă atenție.

5. a impune; a face să fie necesar.
6. a dori, a pofti; a voi.

   Ochii văd, inima cere.

7. (v.refl.) a [avea] căutare, a fi solicitat.

• 1: pretinde, reclama, revendica, (înv. și reg.) striga, (înv.) pretendelui, pretendui, (grecism înv.) pretenderisi
• 3: cerși
• 4: reclama, revendica
• 5: impune
• 6: dori, pofti, voi, vrea

• da, oferi

• cerere
• cerință

• cerșeală
• cerșetor, cerșetoare
• cerșetoresc
• cerșetori
• cerșetorie
• cerși
• cerșit
• cerșut

• A cere voie să... = a stărui (pe lângă cineva), a ruga (pe cineva) pentru a obține permisiunea să...
• A cere (cuiva) socoteală (sau cont, înv., seamă) = a pretinde de la cineva lămuriri, satisfacție etc. (în urma unei jigniri, a unei fapte reprobabile etc.); a trage la răspundere (pe cineva)

• DEX online