rabbi

Vezi și : Rabbi

(English)

Din latină târzie rabbi, care provine din greacă koine ῥαββί (rhabbí) < ebraică רבי‏ (rabbi, „stăpânul meu”), din רב (rav, „stăpân”) +‎ ־י‏ (i, „mine, al meu”).

• AFI: /ˈɹæbaɪ/

rabbi, pl. rabbis

1. (rel.) rabin

   We visited the rabbi for spiritual guidance.

2. (argou) mentor (la poliție)

• rabbinate
• rabbinic

• rav
• rabbeinu
• reb
• rebbe
• rebbetzin

• Jew
• Jewish
• Judaism

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

(suomi)

Inevitabil din latină târzie rabbi, care provine din greacă koine ῥαββί (rhabbí) < ebraică רבי‏ (rabbi, „stăpânul meu”), din רב (rav, „stăpân”) +‎ ־י‏ (i, „mine, al meu”).

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Declinarea substantivului rabbi
	Singular	Plural
Nominativ	rabbi	rabbit
Genitiv	rabbin	rabbien
Partitiv	rabbia	rabbeja
Ilativ	rabbiin	rabbeihin
Inesiv	rabbissa	rabbeissa

1. (rel.) rabin

• (rel.) rabbiini

• juutalaisuus

• Wiktionary
• Wikisanakirja

---

(italiano)

Din latină târzie rabbi, care provine din greacă koine ῥαββί (rhabbí) < ebraică רבי‏ (rabbi, „stăpânul meu”), din רב (rav, „stăpân”) +‎ ־י‏ (i, „mine, al meu”).

• AFI: /ˈrabbi/

rabbi m., invariabil

1. (rel.) rabin

• (rel.) rabbino

• giudaismo

• Treccani.it
• Wiktionary

---

(Latina)

Din greacă koine ῥαββί (rhabbí) < ebraică רבי‏ (rabbi, „stăpânul meu”), din רב (rav, „stăpân”) +‎ ־י‏ (i, „mine, al meu”).

• AFI: /ˈrab.biː/

Declinarea substantivului rabbī
m.	Singular	Plural
Nominativ	rabbī	invariabil
Genitiv	invariabil	invariabil
Dativ	invariabil	invariabil
Acuzativ	invariabil	invariabil
Ablativ	invariabil	invariabil
Vocativ	invariabil	invariabil

1. (în latină târzie; rel., mai ales onorific) maistru, doctor; (spec.) rabin

• (rel.) (abr.) R.

• rabinus

• iudaismus

• Wiktionary

---

(magyar)

Din latină târzie rabbi, care provine din greacă koine ῥαββί (rhabbí) < ebraică רבי‏ (rabbi, „stăpânul meu”), din רב (rav, „stăpân”) +‎ ־י‏ (i, „mine, al meu”).

• AFI: /ˈrɒbːi/

rabbi, pl. rabbik

1. (rel.) rabin

• főrabbi
• rabbiság

• judaizmus

• Wiktionary
• Wikiszótár

---

(Nederlands)

Din latină târzie rabbi, care provine din greacă koine ῥαββί (rhabbí) < ebraică רבי‏ (rabbi, „stăpânul meu”), din רב (rav, „stăpân”) +‎ ־י‏ (i, „mine, al meu”).

•  Audio^fișier

Declinarea substantivului rabbi
m.	Singular	Plural
Substantiv	rabbi	rabbi's
Diminutiv	rabbietje	rabbietjes

1. (rel.) rabin

• (rel.) rabbijn

• jodendom

• Wiktionary
• WikiWoordenboek