paște

Vezi și : Paște

Din latină pascĕre.

• AFI: /ˈpaʃ.te/

Conjugarea verbului paște
Infinitiv	a paște
Indicativ prezent pers. 1 sg.	pasc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să pască
Participiu	păscut
Conjugare	III

1. (v.intranz. și tranz.) (despre vite; la pers. 3) a mânca rupând cu gura direct de unde crește.

   Vitele pasc pe izlaz.

2. (v.tranz.) (fig.) a întreține, a cultiva, a dezvolta stări sufletești etc.
3. (v.tranz.) (despre oameni) a păzi animalele care pasc, a duce la pășune.

   Gheorghe paște vitele.

4. (v.tranz.) (despre primejdii, moarte, noroc) a urmări cu perseverență, a amenința dintr-un moment în altul sau a favoriza pe neașteptate.

• 1: pășuna
• 2: cultiva, dezvolta
• 3: păstori, pășuna, (înv. și reg.) păcurări
• 4: amenința, pândi

• paștealui
• paștere
• păscare
• păscătoare
• păscui
• păscut

• paște-vânt

• păstor
• paști
• pășune

• Paște

• (fam.) Ce paști aici? = se spune ca mustrare celui care nu și-a făcut datoria, care nu a fost atent, nu a fost vigilent
• A paște muștele (sau vântul, bobocii) = a pierde vremea fără rost
• A-l paște (pe cineva) gândul = a fi preocupat de ceva
• A paște pe cineva = a urmări pe cineva, pândind momentul potrivit pentru a-i face un rău
• N-am păscut porcii (sau gâștele, bobocii etc.) împreună = se spune pentru a-i atrage cuiva atenția că-și permite prea multe
• Să nu te pască păcatul să... = să nu cumva să..., nu care cumva să...
• A-l paște pe cineva moartea (sau păcatul, primejdia) = a-l amenința pe cineva moartea (sau păcatul, primejdia)

Din paște.

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru paște.
2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru paște.

• 2: (rar) paști

Confer paști.

• AFI: /ˈpaʃ.te/

1. formă alternativă pentru paști.

• stepa

• DEX online