dori

Din dor (< latină dolus).

• AFI: /do'ri/

Conjugarea verbului dori
Infinitiv	a dori
Indicativ prezent pers. 1 sg.	doresc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să dorească
Participiu	dorit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a fi stăpânit de tendința lăuntrică de a face, de a avea sau de a dobândi ceva; a ține, a râvni, a năzui la ceva.

   De multă vreme dorește să...

2. a avea intenția; a vrea.
3. a ține mult să vadă sau să revadă pe cineva sau ceva drag, a aștepta pe cineva sau ceva cu dor, cu nerăbdare.

   Te doresc.

4. a simți o atracție erotică.
5. a ura cuiva ceva.

• 1,2 : aspira, jindui, pofti, râvni, voi, vrea, (înv.) dezidera, jelui, poftisi
• 3: ahtia, cere
• 4: iubi
• 5: ura

• dor
• dorință
• dorire
• dorit
• doritor
• dornic
• nedorit

• Cum dorești (sau doriți etc.) = formulă prin care se lasă la aprecierea interlocutorului luarea unei hotărâri.

• A fi de dorit = a fi necesar, recomandabil, a se cuveni
• A lăsa de dorit = a avea lipsuri, a nu satisface

• DEX online

---

(italiano)

Derivat din dorare.

• AFI: /do'ri/

dori

1. forma de persoana a II-a singular la indicativ prezent pentru dorare.

   • română: (tu) aurești

2. forma de singular la subjunctiv pentru dorare.
3. forma de persoana a III-a singular la imperativ pentru dorare.

---

(Papiamentu)

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

dori

1. broască, brotac