nerăbdare
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ne.rəb'da.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului nerăbdare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | nerăbdare | nerăbdări |
| Articulat | nerăbdarea | nerăbdările |
| Genitiv-Dativ | nerăbdării | nerăbdărilor |
| Vocativ | nerăbdare | nerăbdărilor |
- lipsă de răbdare; impaciență; starea celui nerăbdător; neastâmpăr (provocat de așteptare), încordare, înfrigurare; dorință arzătoare, grabă de a începe, de a întreprinde, de a termina ceva.
- enervare, iritare; nervozitate.
Locuțiuni
- (loc.adv.) Cu nerăbdare = în mod nerăbdător; cu înfrigurare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online