căsca

Din latină *cascare < greacă χάσϰω (chásko).

• AFI: /kəs'ka/

1. (v.tranz.) a deschide gura pentru a vorbi, pentru a striga, pentru a mânca etc.
2. (v.intranz.) a deschide gura mare printr-o mișcare de inspirare adâncă, urmată de o expirație prelungită, trădând oboseală, plictiseală și mai ales somn.
3. (v.refl.) (despre obiecte) a se deschide (puțin).

   În fața noastră se cască o peșteră.

• 1: deschide; holba
• 3: întredeschide, se crăpa; se adânci, se deschide, (rar) se scobi

• căscare
• căscat
• căscătură
• căscăun
• căscăund

• cască-gură, gură-cască

• A căsca gura = a privi cu interes, cu mirare sau curiozitate naivă; p. ext. a umbla fără nici o treabă, a pierde vremea
• A căsca ochii = a deschide ochii tare, mai ales de mirare; a se holba, a se zgâi; p. ext. a băga de seamă, a fi atent

• DEX online