curge

Din latină currere (după merge).

• AFI: /ˈkuɾ.ʤe/

I.

1. (v.intranz.) (despre ape) a se mișca necontenit în direcția pantei.

   Apa curge lin la vale.

   Apa curge, pietrele rămân.

2. (despre ploaie) a cădea din abundență, întruna.
3. a pluti.

   Curgeau pe râu scânduri rupte.

4. (despre sânge) a circula.
5. (despre lacrimi, sudoare; p. ext. despre sânge) a se scurge, a picura.

   Îi curge lacrimi din ochi.

6. a supura.
7. (despre unele materii trecute în stare lichidă) a se prelinge.

   A curs lumânarea.

8. a lăsa să se scurgă lichidul dinăuntru.

   Curge butoiul.

9. a se desprinde din ceva, căzând succesiv, bucată după bucată.
10. a atârna, a spânzura.

    Părul curge pe spate.

    Părul lung curgea în vițe până pe spate.

11. (despre grupuri de ființe sau de vehicule) a se succeda necontenit, a veni mereu; a năpădi.

II.

1. (fig.) (despre vorbe, discursuri, stil etc.) a se înșira cu ușurință.
2. (despre timp, viață, zile etc.) a trece, a se desfășura.
3. (despre termene, dobânzi) a se socoti, a începe de la...
4. (înv.; despre apariția unui fenomen) a rezulta, a proveni, a decurge.

I.

• 1: (astăzi rar) se scurge, (pop.) merge, (înv. și reg.) cure, râura, (înv.) purcede, trece
• 4: circula
• 5: -i pica, -i picura, i se prelinge, i se scurge, (pop.) -i merge
• 6: supura
• 10: atârna

II.

• 2: trece
• 4: rezulta, proveni

• concurge
• curgător/cursător
• curgere
• decurge
• decurs
• incurge
• ocurge
• precurge
• recurge
• scurge

• cure

• A curge gârlă = a veni din belșug
• Va curge multă apă pe gârlă (sau pe Dunăre) = va trece mult timp
• Dacă (sau de) nu curge, pică = chiar dacă câștigul nu este mare, tot te alegi cu ceva
• A-i curge (cuiva) peticele = a fi îmbrăcat în haine zdrențăroase

• DEX online