pluti
Aspect
Etimologie
Din plută.
Pronunție
- AFI: /plu.ti/
Verb
Conjugarea verbului pluti | |
Infinitiv | a pluti |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
plutesc |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să plutească |
Participiu | plutit |
Conjugare | IV |
- (v.intranz.) (despre corpuri) a se menține la suprafața unui lichid prin cufundare parțială în volumul acestuia; a aluneca, a se deplasa pe suprafața unui lichid.
- (despre mâncăruri) a fi înecat în grăsime sau sos.
- Uleiul plutește deasupra apei.
- (despre păsări, insecte etc.) a se menține sau a se mișca lin în aer sau într-un fluid fără intervenția unei acțiuni din exterior.
- Frunzele plutesc.
- (despre corpuri cerești; adesea fig.) a se mișca pe bolta cerească.
- (despre sunete și mirosuri) a străbate prin aer, a se împrăștia, a se răspândi.
- (adesea fig.) a se menține sau a se mișca lin într-un spațiu sau într-un mediu real sau imaginar.
- (fig.) a dăinui, a stărui, a predomina.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Expresii
- A pluti în aer = a) (despre un fenomen sau un eveniment) a fi gata să se dezlănțuie, a presimți apariția; b) (despre o afirmație, o situație etc.) a nu se sprijini pe realitate
Traduceri
a se menține mișcându-se (încet) pe suprafața unui lichid
|
a se menține mișcându-se lin în aer