val

Din slavă (veche) valŭ.

• AFI: /val/

1. masă de apă care înaintează prin mișcări oscilatorii la suprafața unei mări, a unui fluviu etc., formând creste și adâncituri; talaz.
2. (p.anal.) ceea ce se mișcă, vine în cantitate mare sau se năpustește ca niște valuri; ceea ce poate fi comparat (ca formă și mișcare) cu un val.
3. (fig.) (înv. și pop.) încercare grea; neplăcere, necaz.
4. cantitate de țesătură înfășurată pe un cilindru special de lemn sau de carton; vălătuc, trâmbă.
5. (tipogr.) piesă cilindrică de metal la presele de imprimat și de fălțuit.
6. (reg.) tăvălug.
7. (pop.) sul mobil de lemn sau de metal, pe care se înfășoară lanțul care ține găleata la o fântână.

• valvârtej
• vălurel
• văluros
• învălui

• val de tei
• valul ștreangului

• (loc.adv.) Val-vârtej = în mare grabă, foarte repede; vijelios.
• În valuri sau valuri-valuri =
  • unul după altul, succesiv.
  • din plin, cu grămada.

• Valurile vieții (sau lumii, lumești) = greutățile, încercările prin care trece omul în viață; vicisitudinile vieții
• Valurile tinereții = inconsecvența, dibuirile inerente vârstei tinere
• Valul (sau valurile) vremii = curgere, trecere a vremii (cu toate evenimentele ei)

Din latină vallum. Confer germană Wall, italiană vallo.

1. meterez de pământ care servea în antichitate ca fortificație militară.

• DEX '98 via DEX online

(svenska)

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

val

1. balenă