putea

Din latină potere (= posse).

• AFI: /puˈte̯a/

1. (v.tranz.) a fi în stare, a avea puterea, a se simți capabil de a înfăptui un lucru.

   Se poate să stăm cu brațele în sân?

2. a avea posibilitatea, mijloacele, condițiile necesare sau ocazia de a înfăptui, de a face ceva, a-i fi ceva cu putință.

   Așa nu se mai poate!

3. a exista posibilitatea sau probabilitatea, a fi posibil, a fi cu putință ca un lucru să se întâmple.
4. a avea voia, dreptul de a face ceva.

   Pot confirma.

   Tribunalul poate executa sentința.

5. (v.refl. impers.) a fi permis sau îngăduit.

   Se poate intra?

6. a avea motive, a avea justificare, a fi îndreptățit să facă, să spună, să creadă ceva.
7. a fi indicat, nimerit, potrivit, a fi bine să..., a fi cazul să, ..; a se cuveni, a se cădea.

• 1: se cădea, se cuveni
• 2: merge

• neputere
• neputință
• putere
• puternic
• puteros
• putibil
• putință

• cal-putere

• Cum poate (sau pot, poți etc.) = pe măsura posibilităților.
• De nu se mai poate (sau cât se poate, cum nu se poate mai mult) = foarte, din cale-afară.
• Peste poate = cu neputință, imposibil.
• Fără doar și poate = neîndoielnic, sigur, precis.

• Cât (sau ce) îi poate (cuiva) capul (sau pielea, cojocul, etc.) = cât (sau ce) este în stare să facă cineva, ce posibilități, câtă rezistență are cineva
• A nu mai putea (de...) = a) a fi copleșit de un seniment sau de o senzație puternică; b) (fam.) a nu-i păsa, a nu se sinchisi de ceva sau de cineva
• Ce (sau când, unde) poate să fie? = ce (sau când, unde) să fie?
• Se prea poate = e (foarte) posibil

Din putea.

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru putea.

• DEX online: „putea”