lanț
Etimologie
Din bulgară ланek (lanec).
Pronunție
- AFI: /lanʦ/
Substantiv
Declinarea substantivului lanț | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | lanț | lanțuri |
Articulat | lanțul | lanțurile |
Genitiv-Dativ | lanțului | lanțurilor |
Vocativ | lanțule | lanțurilor |
- șir de verigi, de plăci, de zale etc. metalice, unite între ele pentru a forma un lot, care servește spre a lega ceva, a transmite o mișcare etc.
- instrument format dintr-un șir de vergele groase, cu care se măsoară lungimile de teren.
- lucrătură simplă făcută cu croșeta, care constă dintr-un șir de ochiuri înlănțuite.
- lanț mic, de obicei din metal prețios, servind ca podoabă (la mână, la gât).
- (fig.) tot ceea ce constituie o legătură puternică; ceea ce încătușează libertatea, independența cuiva.
- șir continuu de elemente, ființe, lucruri, stări asemănătoare.
- șir format din mai mulți atomi legați între ei; catenă.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- A se ține lanț = a se succeda (în număr mare)
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online