direcție

• direcțiune

Din franceză direction < latină directio, directionis.

• AFI: /di'rek.ʦi.je/

1. orientare în spațiu a unei ființe, a unui obiect, a unei acțiuni, a unui fenomen, a unei mișcări; sens în care se desfășoară ceva.
2. (mat.) proprietate comună a tuturor dreptelor paralele cu o dreaptă fixă dată.
3. acțiunea de a conduce, de a dirija (o instituție, o întreprindere etc,); conducere.
4. post, funcție de director; (p.ext.) durata acestei funcții.
5. organ de conducere a unei întreprinderi, instituții, organizații etc.
6. subdiviziune în sistemul de organizare a unui minister, a unui organ central etc., care conduce o anumită ramură de activitate a instituției respective.
7. biroul directorului.
8. ansamblul organelor folosite pentru conducerea unui vehicul (automobil, tractor etc.).
9. (și în sintagma bară de direcție) bară de oțel articulată la ambele capete de roțile unui vehicul și care servește la orientarea roților într-o anumită direcție.

• direcție de scenă
• bară de direcție

• (loc.adv.) În toate direcțiile = peste tot, pretutindeni.

• directei
• deretici

• DEX '98 via DEX online