roată

Din latină rota.

• AFI: /ˈro̯a.tə/

1. cerc de metal sau de lemn, cu spițe sau plin, care, învârtindu-se în jurul unei osii, pune în mișcare un vehicul.
2. (tehn.) organ de mașină sau ansamblu unitar de piese în formă de cerc, care se poate roti în jurul unei axe proprii.
3. nume dat unor obiecte, instrumente etc. asemănătoare cu roata, având diverse întrebuințări.
4. obiect fabricat, aranjat sau legat în formă de roată, de cerc, de disc.

   Roată de cașcaval.

   Roată de frânghie.

5. desen sau contur rotund ca un cerc; disc.
6. figură pe care o formează mai multe ființe sau lucruri așezate în formă de cerc.
7. (adverbial)

   Ședeau roată în jurul focului

8. mișcare circulară; învârtitură, răsucire, rotocol.
9. figură de acrobație care constă în rotirea corpului prin sprijinirea succesivă pe mâini și pe picioare.
10. instrument de tortură și execuție de formă circulară, folosit în evul mediu.

• rotar
• rotat
• rotaș
• roti
• roticică
• rotilă
• rotiș
• rotiță
• rotocol
• rotoțele
• rotărie

• caii de la roată, boii de la roată
• roata olarului
• roata norocului
• roata morții

• (loc.vb.) A (se) duce de-a roata = a (se) rostogoli.

• A fi cu trei roate la car = a fi zăpăcit, nebun
• A pune (ceva) pe roate sau a merge (ceva) (ca) pe roate = a face să se desfășoare sau a se desfășura în condiții foarte favorabile, a organiza sau a fi bine organizat, astfel încât să funcționeze perfect
• roata lumii (sau a vremii) = mersul, succesiunea evenimentelor
• S-a întors roata = s-a schimbat situația (în defavoarea cuiva); s-a întors norocul (de partea altcuiva)
• A da roată = a merge de jur împrejur, a înconjura, a da ocol; a descrie unul sau mai multe cercuri (în mers sau în zbor), a face ocoluri

Din rusă рота (rota), poloneză rota (după roată).

1. (înv.) unitate militară cu un efectiv aproximativ egal cu cel al unei companii.

• aorta
• arato
• oțăra

• DEX '98 via DEX online