cremene
Etimologie
Din bulgară кремен (kremen), крeмeни (kremeni) (confer кремък (kremǎk)) < din proto-slavă *kremy.
Pronunție
- AFI: /ˈkre.me.ne/
Substantiv
| Declinarea substantivului cremene | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cremene | cremeni |
| Articulat | cremenea | cremenile |
| Genitiv-Dativ | cremenii | cremenilor |
| Vocativ | cremene | cremenilor |
- varietate de rocă sedimentară silicioasă, alcătuită din calcedonie, opal și cuarț, care are proprietatea să producă scântei atunci când este lovită cu obiecte de oțel.
- bucățică de cremene folosită la scăpărat cu amnarul.
- bucățică de cremene care înlocuia la armele vechi capsa de aprindere și care, lovită de cocoș, producea scântei și aprindea praful de pușcă.
Cuvinte derivate
Expresii
- Cât ai da în cremene = într-o clipă
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online