vechi

Din latina populară veclus (= vetulus).

• AFI: /vekʲ/

1. care există de mult timp, din alte vremuri; care ține, durează, se face de multă vreme; făcut de mult.
2. (despre limbi) care s-a vorbit într-o epocă îndepărtată; care este cunoscut (și studiat) sub aspectul ei din trecut (deosebit de cel actual).
3. (despre produse agricole, viticole etc.) din recolta anilor trecuți.
4. (despre alimente și produse alimentare, farmaceutice etc.) obținut, recoltat, preparat de multă vreme; care și-a pierdut calitățile inițiale; lipsit de gust, alterat, stricat.
5. care a fost întrebuințat mult și este stricat, uzat.
6. (rar) bătrân.
7. (fig.) îmbătrânit (înainte de vreme).
8. care exercită de mult o profesiune.
9. (marcând raportul dintre oameni) cu care cineva are relații, se cunoaște de multă vreme.
10. care a îndeplinit în trecut o anumită funcție, a avut o anumită ocupație etc. pe care n-o mai are în prezent.
11. (despre ființe) care a trăit într-un trecut îndepărtat; (despre obiecte, fenomene etc.) care a existat într-o epocă anterioară; perimat.
12. care nu se mai întrebuințează, nu mai prezintă interes, ieșit din uz.

• străvechi
• vechie
• vechime
• vechitură
• învechi

• lumea veche
• vorbă veche

• (loc.adj. și adv.) (înv.) Din vechi = din vechime, de demult.

1. ceea ce nu mai corespunde timpului sau stadiului dintr-un moment dat, ceea ce este depășit, perimat, pe cale de dispariție.

• DEX '98 via DEX online