Nil

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Fluviul Nil
(în arabă: النيل)
Nilul în Egipt
Date geografice
Bazin hidrografic	bassin du Nil[*][[bassin du Nil (drainage basin of the river Nile)|​]]
Cotă la izvor	1.134 m.d.m.
Emisar	Marea Mediterană
Cotă la vărsare	0 m.d.m.
Punct de vărsare	Alexandria, Egipt
Date hidrologice
Bazin de recepție	3.400.000 km²
Lungimea cursului de apă	6.650 km
Debit mediu	2.830 m³/s
Date generale
Țări traversate	Sudan  Sudanul de Sud  Burundi  Rwanda  Tanzania Kenya  Uganda  Etiopia  Egipt  Eritreea  Republica Democrată Congo
Afluenți de stânga	Bahr-al-Ghazal, Wadi-al-Malik
Afluenți de dreapta	Atbara (Nilul Negru), Nilul Albastru, Sobat
Principalele localități traversate	Ruanda: Kigali Uganda: Kampala, Jinja Sudan: Dșuba, Malakal, Kusti, Rabak, Khartum, Omdurman, Bahri, Atbara, Whadi Halfa Egipt: Cairo,
Baraje	Barajul Aswan
Hartă a bazinului fluviului Nil
Modifică date / text

Nilul (în arabă النيل, transliterat: an-nīl) este un mare fluviu din nord-estul Africii. Acesta izvorăște din munții Rwandei și Burundi și se varsă în Marea Mediterană traversând statele Sudan, Sudanul de Sud, Burundi, Rwanda, Tanzania, Uganda, Etiopia și Egipt. Cu lungimea de 6.650 km, fluviul Nil este primul fluviu ca lungime din lume, urmat de Amazon cu 6.440 km. Unele măsurători ale Amazonului de la izvoare sugerează însă o mai mare lungime a acestuia.^[1] La vǎrsarea în mare formeazǎ o deltǎ întinsǎ cu o suprafațǎ de 24.000 km², în care locuiește 85% din populația Egiptului.

Localizarea izvoarelor Nilului reprezintă una dintre cele mai controversate probleme geografice, o parte din aceste izvoare găsindu-se în statele Burundi cu "Luvironza-Ruvuvu-Ruvusu-Akagera" și Rwanda cu "Rukarara-Nybarongo", alte izvoare fiind "Akagera-Nil", "Viktoria-Nil", "Albert-Nil","Bahr-al-Dșabal, "Nilul-Alb", "Nahr-an-Nil" și "Nilul".

Marele Fluviu izvorăște dintre stâncile munților vulcanici Viruna (4.507 metri), situați nu departe de Ecuator, în podișul Rwanda. De aici "se preling câteva șuvițe de apă atât de firave, încât abia ar ajunge să alimenteze rezervorul unui grădinar". Sunt, de fapt, izvoarele pârâului Kasumo, principalul afluent al râului Kagera, considerat de-abia din 1938 - după o pasionantă istorie milenară de cercetare geografică - ca izvor propriu-zis al Nilului, (citat din "Prin Africa", Editura Ion Creangă, București).

Pe malul stâng:

• Bahr-al-Ghazal
• Wadi-al-Malik

Pe malul drept:

• Atbara (Nilul Negru)
• Nilul Albastru
• Sobat

Cascade:

• cascada Rusumo (la granița între Rwanda și Tanzania)
• cascada Kuruma (la nord de curbura Nilului)
• cascada Ripon (prin cascada Owen și Lacul Victoria, inundată)
• cascada Owen (inundată datorită Lacului Victoria)
• cascada Buiagali (în Uganda nu departe de locul ieșirii Nilulului din Lacul Victoria).
• cascada Murchison (numită în Uganda și „Cascada Kabelega”).

Cataracte:

Sunt șase cataracte pe cursul mijlociu al Nilului, în aval de vărsarea Nilului Albastru în Nilul Alb între Omdurman și Assuan, acestea fiind periculoase nu numai prin creșterea vitezei de curgere a fluviului ci și prin prezența stâncilor. Cele șase cataracte sunt o mărturie a mișcărilor tectonice, formându-se ulterior în albia Nilului, din roci sedimentare, prin acțiunea de eroziune și transport a fluviului pe o perioadă ce a durat milioane de ani. Pentru transportul fluvial spre lacul de acumulare Assuan prezența unei cataracte creează probleme de navigație pe acest traseu.

Prezența Nilului a influențat istoria Egiptului care altfel ar fi fost un deșert, (asemănător deșertului libian, arab și nubian) însă datorită Nilului ia naștere o cultură antică dezvoltată. Câmpia roditoare din Valea Nilului a făcut posibilă dezvoltarea agriculturii prin inundațiile sale; prin nămolul transportat s-a îmbunătățit fertilitatea solului. Nivelul apei fluviului în zona Lacului Victoria variază foarte mult de la perioada secetoasă la cea ploioasă, ceea ce îngreunează în perioada secetoasă transportul pe apă. În regiunea lacului de acumulare de la Assuan transportul de nămol fertil și procesul de irigare s-a înrăutățit prin prezența barajului, compensată însă mai târziu prin construirea unor canale de irigație. Nilul, încă din perioada antică, a fost o cale de transport importantă, determinând înflorirea comerțului, înlesnind legăturile comerciale din sudul Egiptului cu Siria șiPalestina. Existența Nilului a favorizat construirea piramidelor din "Egiptul de nord" prin transportul pe apă a blocurilor imense de piatră care proveneau din "Egiptul de sud". Încă din perioada romană s-au întreprins încercări de a găsi izvorul Nilului; mai târziu, în 1613, misionarul iezuit portughez Pedro Paez (1564-1622) a descoperit izvorul Nilului Albastru. Cercetătorul Africii, scoțianul James Bruce (1730-1794), descoperă din nou acest izvor, descoperire care va fi atribuită însă misionarului portughez.

Pentru descoperirea izvorului adevărat al Nilului au suferit eșecuri o serie de cercetători ai Africii, ca de exemplu expediția franceză (Frederic Caillaud 1787-1822), olandeză (Alexandrine Tine 1861). În anul 1866 cercetătorul englez David Livingstone devine renumit prin expediția din Congo spre izvoarele Nilului. Cinstea descoperirii izvorului Nilului la "Luvironza" le revine cercetătorilor austrieci Oscar Baumann și Oscar Lenz. Însă mai târziu, cercetătorul german Richard Kant (1867-1918) reușește să stabilească poziția geografică precisă a izvorului ("Luvironza-Ruvuvu-Akagera-Nilul Alb) 1893. Acest lucru a fost realizat și de englezul Samuel White Baker și italianul Romolo Gesi. Nilul era considerat sacru în Egipt.

Date despre Nil

Lungime	6.650 km
Izvoare - Nilul Albastru - Nilul Alb	Africa Centrală Etiopia Lacul Victoria, Sudul Sudanului	Țări traversate	Sudan, Burundi, Ruanda, Tanzania, Kenya, Uganda, Etiopia, Egipt
Vărsare	Printr-o deltă in Marea Mediterană, la Alexandria
Cataracte (cascade)	6

Fluviile din toată lumea, de obicei, când se revarsă, provoacă inundații și mari pagube. Dar nu toate. Un bun exemplu este Fluviul Galben din China, care, când se revarsă face multe pagube, dar lasă în urmă un sol rar, foarte fertil, numit loess, care ajută la agricultură. Dar un singur fluviu nu produce pagube când se revarsă: Nilul

În decursul istoriei consemnate în scris, Nilul a înghețat de 2 ori, până la nivelul actualului oraș Cairo: în 829 și în 1010/11.^[2]

Egiptenii iubeau Nilul. Acesta era sursa lor de viață. Ei așteptau cu nerăbdare în fiecare an revărsarea lui, și mai mult, se rugau ca apele Nilului să ajungă și în gospodăria lor. De ce? Pentru că Nilul,după ce își retrăgea apele, lăsa în urma lui un sol mâlos, foarte fertil. Asta ajuta foarte mult pentru agricultură. Dar Nilul mai era folositor la ceva. Era un foarte bun "profesor" pentru egipteni. I-a "învățat" cum să canalizeze apa Nilului spre dealuri, și astfel au construit aparate ingenioase cum ar fi Șaduful sau Spirala lui Arhimede. Observând stelele ca să observe data începutului revărsării, ei au căpătat puternice cunoștințe astronomice, iar pentru că apa și câmpiile trebuiau măsurate exact pentru a calcula cum să canalizeze apa, ei au pus bazele geometriei.

Vechii egipteni au monitorizat (urmărit) revărsările Nilului de mii de ani. Ei au observat că Nilul își umflă apele când cea mai strălucitoare stea de pe cer, Sirius, apare pe bolta cerească, la mijlocul lui iulie, în zori, după o lungă perioadă în care nu putea fi văzută. Revărsările atingeau intensitatea maximă abia in luna septembrie, după care începeau să scadă.

Egiptenii știau încă din vremuri străvechi că apele trebuiau să rămână doar o anumită perioadă pe câmpuri. Restul era canalizat mai departe, și, dacă tot mai exista surplus de apă, se repeta procesul. Mai știau că Nilul era o foarte bună cale de comunicație. Timpuriu, ei au inceput să construiască nave cu care călătoreau de-a lungul Nilului.

Din păcate nu se știe motivul exact al revărsării Nilului. Tot ce se știe este că Nilul își adună apele din două mari teritorii: Podișul Etiopiei, de unde provine Nilul Albastru, iar Nilul Alb își are izvoarele din zona dintre munții din jurul Lacului Victoria până la mlaștinile din sudul Sudanului. Nilul Alb regularizează apele, dar se crede că inundațiile sunt produse de Nilul Albastru din cauza cantităților mari de apă adunate din ploile musonice etiopiene.

Fauna Nilului este foarte bogată, de menționat ar fi crocodilul de Nil, gâsca de Nil, șobolanul Nilului, varanul și hipopotamul, ele fiind considerate animale sfinte de vechii egipteni.

Orașele de pe Nil: Cairo capitala Egiptului Kartum (Sudan) Kigali (Ruanda) Kampala (lângă lacul Victoria) Jinja (Uganda) Dșuba (Sudan) Malakal (Sudan) Kusti (Sudan) Rabak (Sudan) Khartum (Sudan) Omdurman (Sudan) Bahri (Sudan) Atbara (Sudan) Whadi Halfa (Sudan)

Orașele din Egipt situate pe Nil: Assuan Luxor Quena Sohag Asyut Minya Beni Suef Faium Faium

Orașe din delta Nilului: Cairo Ghizeh Heliopolis Imaba Banha Shibin al Qaum Ismailia Zagazig Tnta al-Mahalat al-Kubra Mansura Naukratis Damanhur Kafr aș-Șaih Alexandria Port Said

Sunt canale artificiale care însoțesc Nilul mergând paralel cu acesta, sau sunt ramificații naturale ale fluviului:

• Bahr Yusuf
• El Muhit-Canal
• Ghizeh-Canal
• Ibrahim-Canal
• Ismailia-Canal
• Jonglai-Canal

În mitologie greacă, Nilul este fiul titanilor Ocean și Thetys, frate cu Alfeu, Eridan, Struma, Meandru și Istru.^[3]

• Listă de superlative geografice

• en Information and a map of the Nile's watershed Arhivat în 5 martie 2005, la Wayback Machine.
• en Geology and History of the Nile Arhivat în 9 mai 2006, la Wayback Machine.
• en Map of the Nile River basin at Water Resources eAtlas Arhivat în 13 august 2012, la Wayback Machine.
• en Facts About The Nile River
• en Nile Delta from Space
• en Photo Gallery from a cruise between Luxor and Aswan Arhivat în 28 martie 2006, la Wayback Machine.
• en Essay: The Inscrutable Nile at the Beginning of the New Millenium
• en Nile paleogeography Arhivat în 4 ianuarie 2009, la Wayback Machine.

Nilul și politica

• Studiu: Cealaltă problemă a Egiptului - Nilul, 10 iunie 2011, Silviu Petre, Adevărul