Mehmed al IV-lea
| Mehmed al IV-lea | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  Constantinopol, Imperiul Otoman |
| Decedat | (51 de ani) Edirne, Imperiul Otoman |
| Înmormântat | Istanbul |
| Părinți | Ibrahim I Hatice Turhan |
| Frați și surori | Suleiman al II-lea Ahmed al II-lea Gevherhan Sultan[*] |
| Copii | Mustafa al II-lea Ahmed al III-lea Hatice Sultan[*] Şehzade Selim (IV. Mehmed'ın oğlu)[*] Ümmügülsüm Sultan[*] Fatma Emetullah Sultan[*] |
| Religie | islam |
| Ocupație | Sultan conducător[*] |
| Apartenență nobiliară | |
| Familie nobiliară | Dinastia Otomană[*] |
| Sultan al Imperiului Otoman[*] | |
| Domnie | – |
| Predecesor | Ibrahim I |
| Succesor | Suleiman al II-lea |
| Semnătură | |
 | |
Modifică date / text  | |
Mehmed al IV-lea (turcă محمد رابع; romanizat Meḥmed-i rābi; n. , Constantinopol, Imperiul Otoman – d. , Edirne, Imperiul Otoman) cunoscut și sub numele de Mehmed Vânătorul a fost sultanul Imperiului Otoman în perioada 1648 - 1687. A urcat pe tron la vârsta de șase ani, după ce tatăl său, Ibrahim I a fost asasinat după o lovitură de stat. Mehmed a devenit al doilea cel mai longeviv sultan din istoria otomană după Suleiman Magnificul. În timp ce primii și ultimii ani ai domniei sale au fost caracterizați de înfrângere militară și instabilitate politică, în anii de mijloc el a supravegheat renașterea averilor imperiului asociate cu epoca Köprülü. Mehmed al IV-lea era cunoscut de contemporani ca un conducător deosebit de evlavios și a fost numit gazi sau „războinic sfânt” pentru rolul său în numeroasele cuceriri efectuate în timpul domniei sale lungi.
Sub domnia lui Mehmed al IV-lea, imperiul a atins apogeul expansiunii sale teritoriale în Europa. De la o vârstă fragedă a dezvoltat un interes puternic pentru vânătoare, pentru care este cunoscut sub numele de avcı (tradus ca „Vânătorul”). În 1687, Mehmed a abdicat din cauza soldaților dezamăgiți de cursul războiului în desfășurare al Ligii Sfinte. Ulterior, s-a retras la Edirne, unde a locuit până la moartea sa în 1693.
