Germanii din România

Germanii din România
Rumäniendeutsche
Harta distribuției
Populație totală
c. 22.900 (2022)[1]
Regiuni cu populație semnificativă
Transilvania (în special județele Sibiu, Brașov și Satu Mare) Banat (Județul Timiș) Maramureș (Județul Maramureș) Bucovina (Județul Suceava) București
Limbi vorbite
Limba germană (incluzând dialectul săsesc și dialectul șvăbesc sau șvab, care se împarte în cel sătmărean și cel bănățean) Limba română Limba maghiară
Religii
În principal romano-catolici și luterani
Grupuri înrudite sau legate cultural
Germani, austrieci, luxemburghezi, germanii din Ungaria, germanii din Slovacia, germanii din Polonia, silezieni și germanii din Bulgaria
Vezi și: sași, șvabi bănățeni, germani bucovineni, țipțeri sau șvabi sătmăreni
Modifică date / text

Germanii din România (în germană Rumäniendeutsche, Deutsche aus Rumänien sau Deutsch-Rumänen, maghiară Romániai németek) sunt o minoritate etnică din România. În Perioada interbelică trăiau în Regatul României 745.421 de germani, conform recensământului din 1930, reprezentând atunci 4,13% din populația țării și fiind al treilea grup etnic ca mărime, după români și maghiari). Începând cu cel de-Al Doilea Război Mondial, numărul germanilor din România a scăzut aproape constant. Începând cu anul 1967, regimul Nicolae Ceaușescu a obținut devize liber convertibile din vânzarea membrilor minorității germane din România, în cadrul operațiunii Acțiunea Recuperarea (germană Geheimsache Kanal).

Numărul germanilor din România a scăzut constant și după Revoluția Română din 1989 respectiv după căderea Cortinei de fier până în prezent. În 2022 au fost înregistrați circa 22.900 etnici germani în total în România. Conform recensământului din 2022 limba germană este vorbită ca limbă nativă de 0,1% din populația țării.

Germanii din România și Republica Moldova (Basarabia istorică inclusiv Bugeacul de asemenea) nu sunt un grup etnic unitar ci sunt împărțiți în mai multe grupuri constitutive. Astfel, pentru a înțelege mai bine limba (i.e., dialectul/dialectele), cultura și istoria lor, trebuie percepuți ca o serie de grupuri independente, care se deosebesc unele de altele atât ca origine și dialect, cât și după regiunea în care s-au așezat și data imigrării (deși au și anumite caracteristice în comun, cel puțin unele dintre acestea, e.g., unele grupuri au o origine comună deși au provenit din timpuri diferite):^[2]

• Sașii - cel mai cunoscut și vechi grup, cu o prezență îndelungată pe teritoriul de astăzi al României care datează din Evul Mediu Clasic (germană Hochmittelalter) sau mijlocul secolului al XII-lea (mai precis începând cu anii 1140 respectiv 1150), adesea în mod eronat și superficial identificat cu toți germanii din România;
• Șvabii bănățeni (al doilea cel important și numeros grup etnic german din România), grup constitutiv al șvabilor dunăreni din România;
• Șvabii sătmăreni, un grup de șvabi din județele Satu Mare, Sălaj și Maramureș, șvabii sătmăreni fiind singurul grup german dintre șvabii dunăreni în totalitate șvab după descendență, grup constitutiv al șvabilor dunăreni din România;
• Landlerii protestanți (mai precis luterani) din zona Sibiului și din județele Sibiu și Alba (zona Sebeșului mai precis);^[3]
• Țipțerii din Maramureș și Bucovina (mai precis Bucovina de Sud, Județul Suceava), înrudiți cu sașii;
• Germanii bucovineni, odinioară cu prezență masivă la Gura Humorului (majoritatea populației în 1930), Suceava (germana standard/Hochdeutsch a fost principala limbă vorbită în 1900), Rădăuți, Vatra Dornei și Cernăuți, acum cu o prezență considerabil mai mică pe tot cuprinsul județului Suceava;
• Germanii basarabeni (pentru perioada 1918–1940);
• Germanii regățeni din Vechiul Regat (i.e., Oltenia, Muntenia, Moldova occidentală), colonizați în timpul domniei Regelui Carol I;
• Germanii dobrogeni, colonizați în trei etape între 1840 și 1891;
• Germanii pontici (i.e., germanii din zona Mării Negre, de la denumirea în limba greacă veche pentru această mare, adică „Efxinos Pontos”, denumire latinazată ulterior ca „Pontus euxin”),^[4] pentru o perioadă relativ scurtă de timp între 1941 și 1944, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, când Regatul României a administrat Guvernământul Transnistriei (germanii pontici au fost consemnați oficial de asemenea în cadrul recensământului din 1941, în luna decembrie a anului respectiv mai precis).

Limba nativă a germanilor din România este limba germană în forma standard a acesteia, cunoscută ca Hochdeutsch sau Standarddeutsch ca endonime, dar, în funcție de grupul regional din care fac parte, germanii din România vorbesc o serie de dialecte diferite unele de altele, principalele fiind după cum urmează:

• Dialectul săsesc care se împarte în mai multe sub-dialecte la nivel regional după cum au fost tradițional vorbite în sudul, sud-estul și nord-estul Transilvaniei, preponderent în mediul rural;
• Dialectul șvăbesc sau șvab bănățean (Banatschwäbisch/Donauschwäbisch) care diferă de dialectul șvăbesc sau șvab din Germania (i.e., Schwäbisch), vorbit între landurile Baden-Württemberg și Bayern/Bavaria;
• Dialectul șvăbesc sătmărean care diferă de dialectul șvăbesc sau șvab din Germania (i.e., Schwäbisch), vorbit între landurile Baden-Württemberg și Bayern/Bavaria;
• Dialectul landler (i.e., al landlerilor, Landlerisch; landlerii vorbesc, de asemenea, și dialectul săsesc);
• Dialectul țipțer vorbit în Maramureș și Bucovina;
• Dialectele Pfälzisch (vorbit tradițional în landurile Renania-Palatinat, Saarland, Baden-Württemberg și Hessa) și Schwäbisch (vorbit între landurile Baden-Württemberg și Bayern/Bavaria) precum și Deutschböhmisch sau Böhmerwäldisch, dialectul vorbit și provenind de la germanii din Boemia (i.e., Deutschböhmen und Deutschmährer), Cehia de astăzi, dialecte vorbite în Bucovina de comunitatea de germani bucovineni. Pe lângă aceste dialecte, germanii din Bucovina, istoric, au mai vorbit și limba germană austriacă sau germana austriacă standard (i.e., Österreichisches Hochdeutsch), dat fiind faptul că Ducatul Bucovinei (germană Herzogtum/Kronland Bukowina/Buchenalnd) aparținea de partea austriacă (i.e., Cisleithanien/Cisleithania) a fostului imperiu austro-ungar.

Pe lângă aceste dialecte și forme standard ale limbii germane, germanii din România vorbesc și limba română precum și limba maghiară, preponderent în Transilvania dar și în Banat parțial.

Cultura și arta germanilor din România este bazată pe cultura germanilor și, parțial, pe cea a austriecilor. De asemenea, cultura si folclorul tuturor grupurilor constitutive ale germanilor din România sunt similare cu cele din celelalte țări germanofone (i.e., Elveția, Luxemburg sau Liechtenstein). Totodată, cultura și folclorul germanilor din România, cum este cazul celor două ale germanilor în general, sunt foarte similare cu cultura respectiv folclorul altor popoare germanice (e.g., cele din Scandinavia, i.e., danezii, norvegienii sau suedezii, precum și englezii sau olandezii).

În timpul Regatului României, minoritatea germană din țară era reprezentată la nivel politic de Partidul German din România (germană Deutsche Partei in Rumänien, PGR/DPR), formațiune politică activă între 1919 și 1940. Strict pentru alegerile din 1919, la un an după Marea Unire din 1918, germanii din România au fost reprezentați de două grupuri politice, doar pentru sașii transilvăneni și șvabii bănățeni, mai precis Gruparea Sașilor Transilvăneni (GST) care au obținut 8 din 568 de mandate parlamentare la Camera Deputaților și 3 din 216 la Senat respectiv Gruparea Șvabilor (GȘ/SB) care a obținut doar 6 din 568 de mandate parlamentare la Camera Deputaților.

Deși fără un partid politic propriu ca în trecut, germanii din România au avut reprezentați politici și în România comunistă (atât în Republica Populară Română sau RPR pe scurt cât și în Republica Socialistă România sau R.S.R. pe scurt) în cadrul Partidului Muncitoresc Român (PMR) respectiv Partidului Comunist Român (PCR). Câteva exemple includ Ion Gheorghe Maurer (parțial sas; ex-premier), Lothar Rădăceanu, Eduard Eisenburger, Andreas A. Lillin, Dieter Schlesak, Richard Winter sau Anton Breitenhofer.

În România postdecembristă/contemporană, toate grupurile constitutive ale minorității germane din România sunt reprezentate politic de Forumul Democrat al Germanilor din România (FDGR/DFDR), formațiune politică parlamentară cu un deputat. Forumul Democrat al Germanilor din România (FDGR/DFDR) participă constant din 1990 la alegerile parlamentare și locale. Pentru alegerile prezidențiale din 2014 și 2019, Forumul Democrat al Germanilor din România (FDGR/DFDR) a sprijinit candidatura lui Klaus Iohannis pentru două mandate consecutive de președinte.

În timpul Perioadei interbelice, pe tot cuprinsul Regatului României trăiau 745.421 de germani, conform recensământului din 1930 (adică 4,13% din populația țării atunci respectiv al treilea cel mai mare grup etnic, după români și maghiari). În România comunistă, numărul germanilor din Republica Socialistă România (RSR) a scăzut gradual, dată fiind, în mare parte, emigrarea etnicilor germani către fosta Germanie de Vest (RFG/BDR), Austria sau alte țări, în principal Statele Unite ale Americii (SUA) și Canada. Inițial însă, în timpul Republicii Populare Române (RPR), numărul etnicilor germani din țară a crescut sensibil de la 343.913 (în 1948; adică 2,2% din populația țării atunci) la 384.708 (în 1956; procent constant față de 1948).

Numărul germanilor din România postdecembristă a scăzut constant după Revoluția Română din 1989 respectiv după căderea Cortinei de fier până în prezent. În 1992, conform recensământului din acel an, germanii din România constituiau 0,5% din populația țării (sau 119.462 de cetățeni), formând astfel cea de-a patra comunitate etnică din România atunci. Conform recensământului din 2002, în România erau 59.764 de cetățeni de etnie germană, iar în 2011 mai erau doar 36.042 de germani, reprezentând 0,17% din întreaga populație a țării. În 2022, au fost înregistrați circa 22.900 etnici germani în total în România. De asemenea, conform aceluiași recensământ programat în 2021 dar efectuat în 2022 din cauza pandemiei de COVID-19, germana standard (i.e., Hochdeutsch) este vorbită ca limbă nativă de doar 0,10% din populația țării. În pofida istoriei recente demografice negative, germanii din România încă reprezintă una dintre cele mai importante grupuri constitutive ale diasporei germane din lume, cu precădere la nivel regional în Europa Centrală și de Est, fiind o comunitate transfrontalieră. În trecut, din punct de vedere istoric, cultural și geopolitic, germanii din România au fost încadrați în conceptul german de „Mitteleuropa” (i.e., Europa Centrală).

De la cele mai timpurii începuturi, evoluția demografică a populației germane din România a fost următoarea, bazată pe recensămintele efectuate în anii următori:

• 1887: 50.000 (i.e. germani regățeni din Vechiul Regat), constituind 0,9% din populația țării atunci;
• 1899: 111.744 (i.e. germani și austro-ungari, tot din Vechiul Regat), constituind 1,88% din populația țării atunci;
• 1930: 745.421 persoane (4,1% din populația României),^[5] respectiv 23,7% din populația Banatului,^[6] 8,9% din populația Bucovinei,^[7] 7,9% din populația Transilvaniei,^[6] 3% din populația Basarabiei și 2,8% din populația Dobrogei;
• 1941 (aprilie): 542.325 (4,01% din populația țării);
• 1941 (decembrie): 674.307 (3.53% din populația țării; incluzând germani pontici după anexarea Transnistriei în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, aceștia fiind recenzați în cadrul Guvernământului Transnistriei);
• 1948: 343.913 persoane (2,2% din populația României);
• 1956: 384.708 persoane (2,2% din populația României);
• 1966: 382.595 persoane (2,0% din populația României);
• 1977: 359.109 persoane (1,6% din populația României);
• 1992: 119.462 persoane (0,5% din populația României);
• 2002: 60.088 persoane (reprezentând atunci 0,3% din populația țării);
• 2011: 27.019 persoane s-au declarat cu limba germană ca limbă maternă respectiv 36.042 de cetățeni de etnie germană (reprezentând atunci 0,19% din populația țării);^[8]
• 2022: circa 22.900 persoane (reprezentând atunci 0,14% din populația țării).^[9]

În cadrul Acțiunii Recuperarea (Geheimsache Kanal) au fost vândute, conform evidențelor oficiale, persoane aparținând minorității germane din România, după cum urmează:

• 15.501 în 1983;
• 16.554 în 1984;
• 13.972 în 1985;
• 13.130 în 1986;
• 13.994 în 1987;
• 12.902 în 1988;
• 23.387 în 1989.

Un număr exact este greu de stabilit, dar la sfârșitul anului 1989 mai trăiau în România circa 250.000-260.000 germani.

Datele oficiale arată o „explozie” a emigrării în primul an după căderea comunismului, după care numărul emigranților a început să scadă:

• 60.072 în 1990;
• 15.567 în 1991;
• 8.852 în 1992;
• 5.945 în 1993;
• 4.065 în 1994;
• 2.906 în 1995;
• 2.315 în 1996;
• 1.273 în 1997.

În hărțile etnice din galeria de mai jos se poate observa evoluția demografică a comunității germane din România de-a lungul timpului:

• 
  Hartă etnografică reprezentând germanii din spațiul etno-lingvistic românesc în anii 1870 (cu granițele viitorului lărgit Regat al României dintre 1918 și 1940 suprapuse de asemenea).
• 
  Germanii din Europa Centrală (germană Mitteleuropa) la începutul secolului al XX-lea, inclusiv din spațiul etno-lingvistic românesc.
• 
  Germanii din arealul etno-lingvistic românesc din fosta Austro-Ungarie în anii 1910, marcați în albastru pe această hartă etnică.
• 
  Harta etnică a Regatului României în anul 1930, conform recensământului din același an, cu germanii marcați în roșu în județele în care au fost înregistrați.
• 
  Germanii din Regatul României (marcați în roșu), conform recensământului din aprilie 1941.
• 
  Germanii din Republica Socialistă România (R.S.R.), marcați în roșu, conform recensământului din 1977.
• 
  Germanii din România, marcați în roșu, conform recensământului din 1992.
• 
  Cronologia coloniilor germane în Dobrogea de-a lungul timpului, reprezentate în anumite perioade de fondare pe această hartă.
• 
  Hartă etnică a Dobrogei din 1900, cu germanii marcați în roșu.
• 
  Hartă etnică a Dobrogei la începutul secolului XX, cu germanii marcați în albastru.

• Conrad Rudolf Haas (1509–1576), invenator, inginer și pionier în aeronautică;
• Hermann Oberth (1894–1989), unul din părinții astronauticii;
• Hans Otto Roth (1890–1953), politician democrat, deținut politic;
• Joseph Schubert (1890–1969), episcop romano-catolic de București, nerecunoscut de autoritățile române, deținut politic;
• Paul Philippi (1923–2018), politician, președinte fondator al Forumul Democrat al Germanilor din România (FDGR/DFDR);
• Michael „Mischa/Mișa” Klein (1959–1993), sportiv, fotbalist;
• Eginald Schlattner (n. 1933), inginer hidrolog, pastor luteran, scriitor;
• Peter Maffay (n. 1949), cantautor, cântăreț și muzician rock and roll;
• Ricky Dandel (n. 1952) solist vocal, compozitor, textier, prezentator, moderator și show-man;
• Herta Müller (n. 1953), scriitoare, laureată a Premiul Nobel pentru literatură;
• Hanno Höfer (n. 1967), regizor, scenarist, actor și muzician, membru al formației Nightlosers;
• Klaus Iohannis (n. 1959), primar al orașului Sibiu, președinte al României;
• Helmut Duckadam (n. 1959), sportiv, portar de fotbal;
• Herbert Müller (n. 1962), sportiv, handbalist;
• Stefan Hell (n. 1962), laureat al Premiului Nobel pentru Chimie;
• Bernd Fabritius (n. 1965), politician, membru al Bundestagului din partea Uniunea Creștin-Socială din Bavaria (CSU).

• 
  Așezarea sașilor în Transilvania în Evul Mediu ca parte a procesului de colonizare germană estică în Europa (germană Ostsiedlung sau Ostdeutsche Kolonisation).
• 
  Teritoriile autonome populate de sași în cadrul Regatului Ungariei de-a lungul Evului Mediu (mai precis în Evul Mediu Clasic), marcate în gri.
• 
  Germanii din Austro-Ungaria în secolul al XIX-lea, marcați în roz pe această hartă etnică.
• 
  Harta etnografică a Austro-Ungariei conform recensământului austro-ungar din 1880 cu teritoriile locuite de germani marcate în roz.
• 
  Teritoriile locuite tradițional de germanii din România, înfățișate pe această hartă din 1890 ca o serie de enclave etnice relativ compacte colorate în roz, în regiunile istorice Transilvania, Banat respectiv Bucovina.
• 
  Harta etnică a fostului Regat al Ungariei de la 1910, cu germanii marcați în gri deschis, inclusiv în Transilvania respectiv Banat.
• 
  Distribuția etnică a germanilor în Europa Centrală și de Est în 1925 (pe această hartă pot fi remarcate și comunitățile de germani din Regatul României).
• 
  Germanii din Europa Centrală (germană Mitteleuropa) la circa 1930, hartă etnografică dintr-un atlas de limba germană (se pot observa grupuri de germani din Regatul României de asemenea).
• 
  Hartă etnografică înfățișând germanii din Europa Centrală la 1937 (se pot observa grupuri de germani din Regatul României de asemenea).
• 
  Dialectele limbii germane vorbite în Europa Centrală și de Est înaintea celui de-Al Doilea Război Mondial (se pot observa grupuri de germani din Regatul României de asemenea).
• 
  Aşezările germanilor din Banat (i.e. şvabii bănățeni) şi sudul Transilvaniei (e.g. saşii transilvăneni) în 1940, în timpul celui de-al Al Doilea Război Mondial.
• 
  Germanii din România (2021)
• 
  Germanii din România (2011)
• 
  Germanii din România (2002)
• 
  Zone tradiționale/istorice locuite și de germanei în Transilvania (germană Siebenbürgen/Transsilvanien), Satu Mare (germană Sathmar) și Banat (germană Banat) în care germanii au deținut majoritatea etnică sau populații cu o pondere etnică semnificativă în trecut.
• 
  Comunități de sași și șvabi din Transilvania și Banat în Regatul României (începutul secolului al XX-lea, la 1918 mai precis); enclava nemarcată la nord-vest spre Satu Mare este un teritoriu tradițional și al șvabilor sătmăreni.
• 
  Inscripție bilingvă în Sibiu (germană Hermannstadt)
• 
  Inscripție trilingvă în Satu Mare (germană Sathmar)
• 
  Stema istorică a sașilor din Transilvania
• 
  Stema istorică a germanilor din Bucovina
• 
  Stema istorică a șvabilor din Banat
• 
  Stema istorică a șvabilor sătmăreni
• 
  Comuna Saschiz (germană Keisd), Județul Mureș un exemplu de sat fortificat săsesc din Transilvania
• 
  Kronstädter Zeitung, ziar în limba germană din Brașov/Kronstadt/Kruhnen
• 
  Un grup de germani basarabeni (circa 1935)
• 
  Un grup de șvabi germani în 1940, celebrând Kerwei sau chirvaiul (i.e. sărbătoarea hramului bisericii).^[10]
• 
  Un german în Colilia, Dobrogea
• 
  Cuplu săsesc din zona Bistriței/Bistritz/Nösnerland/Nösnergau
• 
  Un sas din Gușterița/Hammersdorf
• 
  Costum tradițional săsesc feminin din Brașov/Kronstadt/Kruhnen

• de Johann Böhm: Die Gleichschaltung der Deutschen Volksgruppe in Rumänien und das Dritte Reich 1941-1944 [Conformitatea etniei germane în România și al Treilea Reich], Frankfurt am Main, Germania, 2003, ISBN 3-631-50647-3.
• ro Vasile Docea, Monografia ca exercițiu de memorie colectivă. Cazul istoriilor germane ale Banatului, în Smaranda Vultur (coord.), Banatul din memorie. Studii de caz, Timișoara, Editura Marineasa, 2008, p. 318-333.
• ro Ioan Mărculeț: 1930-2002. Aspecte privind germanii din România, Historia, An IX, nr. 88, București.

• ro Așezarea sașilor în Transilvania: studii, Thomas Nägler, Editura Kriterion, 1981, traducere a volumului original publicat în limba germană în 1979 ca Die Ansiedlung der Siebenburger Sachsen, Editura Kriterion, București, 1979 (volum bazat pe lucrarea de doctorat a autorului susținută în anul 1974 la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca);
• ro Povești din folclorul germanilor din România de Roland Schenn, Editura Corint Junior, 2014;
• en Chapter 1 - Making Romanian Germans, Cambridge University Press;
• en Romania-Germany relations, in the spotlight de Radio România Internațional;
• en Romania's ethnic Germans de Robert Schwartz la Deutsche Welle;
• de Geschichte der Deutschen in den Karpathenländern bd. Geschichte der Deutschen in Ungarn und Siebenbürgen bis 1763; in der Walachei und Moldau bis 1774 de Raimund Friedrich Kaindl, Gotha, F. A. Perthes, 1907;
• de Siebenbürger Sachsen.

• ro Etnicii germani văzuți de români de Radio România Actualități;
• ro William Totok: Germanii din Romania între nazism și stalinism, în: Observator cultural, Nr. 197 - 2 decembrie 2003;
• ro Istoria și tradițiile minorităților din România;
• ro Scriitori germani din România;
• ro Germanii din România, Arhivat în 5 martie 2016, la Wayback Machine.

v • d • m Componența administrativă — Șapte Scaune — ale sașilor.   Hermannstädter Stuhl __ Scaunul Sibiului __ Szeben szék Localități principale Amnaș •, Avrig • Bradu • Bungard• Cașolț • Cisnădie • Cristian, Sibiu • Daia, Sibiu• Gura Râului • Gușterița • Hamba • Mohu •Nou • Poplaca • Rășinari • Râu Sadului• Roșia • Rusciori • Săcădate, Sibiu • Sadu •Sibiu • Slimnic • Șelimbăr • Șura Mare • Șura Mică • Turnișor • Veștem • Vurpăr Scaunul filial al Tălmaciului Boița • Racovița • Sebeșu de Jos • Sebeșu de Sus • Tălmaciu • Tălmăcel • Turnu Roșu/Porcești Scaunul filial al Săliștei Cacova Sibiului • Galeș • Săliște • Sibiel • Tilișca • Vale Alte domenii Apoș • Bălcaciu • Cârța • Cisnădioara • Cloașterf • Colun, Sibiu • Cornățel • Criț • Feldioara • Jidvei • Meșendorf•Orlat • Rucăr • Ruși • Săcel/Cernovoda•Târnava/Proștea Mare • Târănvioara/Proștea Mică   Schässburger Stuhl __ Scaunul Sighișoarei __ Segesvár szék Scaunul superior (de sus) Daneș • Hoghilag • Laslea • Prod• Seleuș • Sighișoara • Țeline Scaunul inferior (de jos) Archita • Bunești/Bundorf • Brădeni/Hendorf•Daia • Beia • Saschiz •Netuș•Roadeș • Apold • Șaeș   Mühlbacher Stuhl __ Scaunul Sebeșului __ Szászszebes szék Câlnic • Daia Română • Lancrăm • Loman • Petrești/Petrifalău • Pianu de Jos/Pianu Săsesc • Pianu de Sus/Pianu Românesc • Purcăreți • Răchita • Răhău • Sebeș/Sebeșu Sasesc • Strungari   Grossschenker Stuhl __ Scaunul Cincului __ Nagysink szék Agnita • Bărcuț • Boholț • Bruiu•Calbor • Cincșor • Cincu • Dealu Frumos/Șulumberg • Gherdeal • Iakobeni/Iacăsdorf • Merghindeal • Movile/Hundrubechiu • Noiștat • Rodbav• Ruja • Seliștat • Stejărișu/Porștea •Șoarș • Șomartin • Toarcla • Vărd •Veseud   Leschkircher Stuhl __ Scaunul Nocrich __ Újegyház szék Alțâna • Benești/Bendorf • Chirpăr • Fofeldea • Glâmboaca • Hosman • Ilimbav•Marpod • Nocrich/Gara Petru Luciu • Pelișor/Magarei•Săsăuș • Țichindeal   Repser Stuhl __ Scaunul Rupea __ Kőhalom szék Cața • Cobor • Dacia/Ștenea • Drăușeni • Felmer • Fișer • Hălmeag•Homorod • Jibert • Jimbor • Lovnic• Mercheașa • Rupea/Cohalm • Șona • Ticușu Nou • Ticușu Vechi • Ungra • Viscri   Brooser Stuhl __ Scaunul Orăștiei __ Szászváros szék Balomiru de Câmp • Beriu • Căstău•Cugir • Orăștie • Pricaz • Romos • Romoșel • Sereca • Sibișel/Sibișelu Vechi • Șibot • Turdaș • Vaidei/Vaivodei • Vinerea   Reussmarkter Stuhl __ Scaunul Miercurea __ Szerdahely szék Apoldu de Jos/Apoldu Mic • Apoldu de Sus/Apoldu Mare•Cărpiniș • Dobârca • Gârbova • Ludoș • Miercurea Sibiului • Poiana Sibiului • Reciu • Rod • Topârcea

v • d • m Grupuri etnice din România Conform recensământului din 2011 Etnie majoritară Români (16.792.868 sau 88,9% din totalul populației) Minorități naționale mari (1–10%) Maghiari (1.227.623 sau 6,5% din totalul populației) · Romi (621.573 sau 3,3% din totalul populației) Minorități naționale mici (0,1–1%) Ucraineni (50.920) · Germani (36.042) · Turci (27.698) · Aromâni (26.500 în 2002) · Lipoveni (23.487) · Tătari (20.282) · Sârbi (18.076) · Slovaci (13.654) Minorități naționale foarte mici (sub 0,1%) Bulgari (7.336) · Croați (5.408) · Greci (3.668) · Evrei (3.271) · Italieni (3.203) · Polonezi (2.543) · Meglenoromâni (2.500 în 1996) · Cehi (2.477) · Ceangăi (1.536) · Armeni (1.361) · Albanezi (520 în 2002) · Ruteni (262 în 2002) · Carașoveni (207 în 2002) · Sloveni (175 în 2002) · Secui (150) · Găgăuzi (45 în 2002) Grupuri etnice dispărute Cerchezi (aprox. 10.000 în sec. XIX) · Harapi (câteva sute în sec. XIX) Grupuri etnice imigrate recent (în special după 1990) Arabi (4.911 în 2002) · Chinezi (2.017) · Filipinezi (800) · Perși (610 în 2002) Istoria demografică a României