Bogusław Kierc

Bogusław Kierc
Date personale
Născut	22 ianuarie 1943 (81 de ani)[1] Bielsko-Biała, Polonia[2]
Cetățenie	Polonia
Ocupație	actor critic literar[*]​ regizor de teatru poet
Limbi vorbite	limba poloneză[3]
Alma mater	Akademia Sztuk Teatralnych im. Stanisława Wyspiańskiego w Krakowie[*][[Akademia Sztuk Teatralnych im. Stanisława Wyspiańskiego w Krakowie |​]]
Alte premii
Srebrny Medal „Zasłużony Kulturze Gloria Artis”[*][[Srebrny Medal „Zasłużony Kulturze Gloria Artis” |​]]
Modifică date / text

Boguslaw Kierc (n. 22 ianuarie 1943, Bielsko-Biała, Polonia) este un actor, regizor de teatru, poet și eseist polonez.

Kierc s-a născut pe 22 ianuarie 1943 în orașul Bielsko-Biała din Polonia^[4][5][6] și a urmat cursurile Liceului Tehnic din localitatea natală. În anul 1961 a debutat în plan literar cu poezia Narodziny Wenus („Nașterea ui Venus”), care a fost publicată în Kronika Beskidzka și s-a alăturat grupului literar Skarabeusz, al cărui membru a fost până în 1963.^[6]

După absolvirea liceului în 1963, a început să studieze actoria la Școala Națională Superioară de Teatru (Państwowa Wyższa Szkoła Teatralna) din Cracovia (1963-1967).^[4][5][6] În anul 1965, când era student în anul II, a interpretat rolul Krzysztof Cedro (unul dintre cele două roluri principale) din filmul Cenușa al lui Andrzej Wajda.^[5][6][7] S-a concentrat apoi pe activitatea teatrală.^[7] A fost angajat în 1967 la Teatrul Contemporan „Edmund Wierciński” din Wrocław, unde a debutat ca actor pe 15 octombrie 1967 în rolul pompierului din piesa Ploșnița de Vladimir Maiakovski, pusă în scenă de regizorul Jerzy Jarocki și unde a jucat până în 1973.^[4][6] După câțiva ani petrecuți la teatre din orașe mai mici: la Teatrul „Wanda Siemaszkowa” din Rzeszów (1973-1974) și apoi la Teatrul Lubuski Kruczkowski din Zielona Góra (1974-1976), a revenit în 1976 la Teatrul Contemporan din Wrocław, unde a rămas până în 1981.^[4][6] A jucat multe roluri ca actor, interpretându-l, printre altele, pe Maestrul Fior în Operetka de Witold Gombrowicz, Głodomor în Odejście głodomora de Tadeusz Różewicz, Gustaw în Dziady de Adam Mickiewicz și Franz în Pułapka de Tadeusz Różewicz.^[5]

În sezonul 1982-1983 a fost director artistic la Teatrul de Păpuși din Wałbrzych, unde a lucrat ca regizor până în 1986.^[6] A fost, de asemenea, actor la Teatrul Contemporan „Edmund Wierciński” din Wrocław (1983-1984) și la Teatrul Dramatic „Jerzy Szaniawski” din Wałbrzych.^[4] A jucat în mai multe spectacole regizate de Jerzy Jarocki, Andrzej Witkowski, Anna Augustynowicz, Krystyna Meissner și Paweł Passini.^[7] În anii 1983–1987 a fost unul din fondatorii Teatrului NST (Nie Samym Teatrem) din Wrocław, care a funcționat în afara cenzurii.^[6] Reprezentația piesei Epitafium Świętego Kazimierza a primit Premiul cultural al sindicatului „Solidaritatea” în 1985.^[6] Kierc a fost distins cu premiul Fundației POLCUL de la Sydney (1986) și cu premiul Jan Dorman acordat de centrul polonez ASSITEJ (1994).^[5][6]

În perioada 1990-1992 a fost director general și artistic al Teatrului Contemporan din Szczecin.^[4][6][7] A lucrat apoi ca actor la Teatrul Polonez din Wrocław (1992-2000) și din nou la Teatrul Contemporan din Wrocław (2000-2008).^[6][7] În perioada cât a locuit la Wrocław, a predat timp de mai mulți ani cursuri de poezie și de tehnică actoricească la Școala Superioară de Teatru „Ludwik Solski”.^[6][7]

În paralel cu activitatea actoricească, Bogusław Kierc a desfășurat o vastă activitate literară. A publicat poezii în revistele culturale Odra, Poezja, Nowy Wyraz și Scena^[6] și a debutat editorial cu volumul Nagość stokrotna (1971). ^[5][6] În perioada 1970-1972 a făcut parte din grupul literar Ugrupowanie 66.^[8] A publicat 19 volume de poezii (printre care Nagość stokrotna, Ciemny chleb, Rezurekcja, Widzialne Niewidzialne, Szewski poniedziałek, Zaskroniec, Plankton),^[5] cinci cărți de critică (mai ales despre poeții uitați Julian Przyboś și Rafał Wojaczek), trei eseuri critice, precum și eseuri despre pictură (Tadeusz Boruta).^[6][7]

Creația lirică a lui Bogusław Kierc este inspirată de sensibilitatea lui Julian Przyboś față de armonia sonoră a versului și de valoarea senzuală a cuvântului.^[7] Autorul cultivă atât o formă rigidă, cât și o formă liberă.^[7] Tema principală a liricii sale o constituie misticismul ascuns în experiențele erotice, făcând ca poeziile lui Kierc să fie, după opinia criticului Piotr Matywiecki, „o continuare a versurilor mistice și erotice din Cântarea Cântărilor”.^[7]

Are un frate: actorul Andrzej Kierc.^[5]

• Paternoster (regia: Helmut Kajzar), 1970
• Odejście głodomora (regia: Tadeusz Różewicz), 1977
• Kotlina după Olga Tokarczuk (regia: Agnieszka Olsten), 2013
• Odprawa posłów greckich de Jan Kochanowski (regia: Ryszard Peryt), 2013
• Furtuna de William Shakespeare (regia: Anna Augustynowicz), 2016

• Śmieszni z gniewu, aż bólu tak bliscy de Julian Przyboś, Wrocław, 1973
• Dwie blizny de Aleksander Fredro, Zielona Góra, 1975
• Romeo și Julieta de William Shakespeare, Wrocław, 1979
• Co to będzie după Adam Mickiewicz, Wałbrzych, 1982
• Zwierzoczłekoupiór de Tadeusz Konwicki, Wałbrzych, 1988

• Cenușa (1965), regizat de Andrzej Wajda
• Portret podwójny (2001), regizat de Mariusz Front

• Nagość stokrotna, Zakład Narodowy im. Ossolińskich, Wrocław, 1971
• Ciemny chleb, Zakład Narodowy im. Ossolińskich, Wrocław, 1973
• Coraz weselsza coraz mniej, Zakład Narodowy im. Ossolińskich, Wrocław, 1979
• Ktokolwiek, Zakład Narodowy im. Ossolińskich, Wrocław, 1980
• Niewinność, Zakład Narodowy im. Ossolińskich, Wrocław, 1981
• Rezurekcja, Zakład Narodowy im. Ossolińskich, Wrocław, 1982
• Łagodny, miły: (wiersze i mała proza), Feniks, Wrocław, 1986
• Dla radości, Książnica Szczecińska, Szczecin, 1992
• Boże cielę albo dziurka wesołości, Barbara, Szczecin, 1994
• Raz na zawsze, Okis, Wrocław, 1997
• Tyber z piaskiem: wybór z książek dawnych i nowych, Wydawnictwo Dolnośląskie, Wrocław, 1997
• Zaskroniec, Biuro Literackie Port Legnica, Legnica, 2003
• Szewski poniedziałek, Biuro Literackie, Wrocław, 2005
• Plankton, Biuro Literackie, Wrocław, 2006
• Cło, Biuro Literackie, Wrocław, 2008
• Rtęć, Biuro Literackie, Wrocław, 2010
• Manatki, Biuro Literackie, Wrocław, 2013

• Przyboś, Zakład Narodowy im. Ossolińskich, Wrocław, 1976
• Teatr daremny, Zakład Narodowy im. Ossolińskich, Wrocław, 1980
• Wzniosły upadek anioła, Wydawnictwo Dolnośląskie, Wrocław, 1992
• Moje kochanki, Wydawnictwo Dolnośląskie, Wrocław, 2001
• Cel sfer, Lew-Leopold Wróblewski, Trzebnica; na zlecenie SPP, Wrocław, 2003
• Ciało z mojego ciała: szkice o obrazach Tadeusza Boruty, Jedność, Kielce, 2005
• Bazgroły dla składacza modeli latających, Forma, 2010

• Wiosny dziejowe Juliana Przybosia, Ludowa Spółdzielnia Wydawnicza, Varșovia, 1969
• Rafał Wojaczek: prawdziwe życie bohatera, Wydawnictwo W.A.B., Varșovia, 2007

• Crucea de Merit de aur (1978)^[4]
• Medalia de argint „Meritul cultural Gloria Artis” (2010)^[4][5][7][9]

• Premiul Fundației POLCUL de la Sydney (1986)^[5][6]
• Premiul Jan Dorman acordat de centrul polonez ASSITEJ pentru întreaga carieră teatrală (1994)^[5][6]
• Medalia Anna Kamieńska^[5]
• Premiul pentru actorie al Societății Prietenilor Teatrului din Wrocław (2003)^[6]
• Premiul „Masca de aur” pentru cel mai bun actor pentru rolul poetului din spectacolul Dziady de la Teatrul de Păpuși și Actori din Opole (2016)^[4][6]
• nominalizare la premiul pentru poezie Orfeusz pentru volumul Jatentamten (2018)^[10]
• nominalizare la premiul pentru poezie Orfeusz pentru volumul Notespropera (2019)^[11]

• Bartelski M., Lesław. Polscy pisarze współcześni, 1939-1991: Leksykon. PWN. ISBN 83-01-11593-9. 
• Gazda, Grzegorz (2009). Słownik europejskich kierunków i grup literackich XX wieku. Varșovia: Wydawnictwo Naukowe PWN. p. 701. ISBN 978-83-01-15724-1. 
• Encyklopedia Szczecina, vol. 1 A-O (redactor Tadeusza Białeckiego, autorul notei Ryszard Markow), Szczecin, 1999, p. 426

• Bogusław Kierc la Internet Movie Database
• pl Bogusław Kierc în baza de date filmweb.pl
• pl Bogusław Kierc în baza de date filmpolski.pl
• pl Bogusław Kierc na zdjęciach în baza de date a Arhivei Naționale de Filme „Fototeka”
• „Bogusław Kierc”. Encyklopedia Teatru Polskiego (în poloneză). Accesat în 3 mai 2018. 
• Piotr Matywiecki (decembrie 2006). „Bogusław Kierc”. culture.pl (în poloneză). Accesat în 3 mai 2018.  Parametru necunoscut |note= ignorat (ajutor)
• Małgorzata Matuszewska (5 iunie 2009). „Bogusław Kierc: człowiek orkiestra”. Gazeta Wrocławska (în poloneză). Accesat în 3 mai 2018. 
• „Bogusław Kierc”. poezjem.pl (în poloneză). Arhivat din original la 9 aprilie 2017. Accesat în 3 mai 2018.