Angela Marinescu
Angela Marinescu | |
Date personale | |
---|---|
Născută | Arad, România[1] |
Decedată | (82 de ani)[2] București, România |
Cetățenie | România |
Ocupație | poet scriitoare |
Limbi vorbite | limba română[3] |
Activitatea literară | |
Activă ca scriitoare | postbelică |
Mișcare/curent literar | postmodernism |
Operă de debut | Sânge albastru |
Modifică date / text |
Angela Marinescu (născută Basaraba-Angela Marcovici; n. , Arad, România – d. , București, România) a fost o poetă română.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Literatura română | ||
Istoria literaturii române | ||
Evul mediu | ||
Curente în literatura română | ||
Umanism -
Clasicism | ||
Scriitori români | ||
Listă de autori de limbă română | ||
Portal România | ||
Portal Literatură | ||
Proiectul literatură | ||
Numele Angela Marinescu este un pseudonim, precum și Basaraba Matei. Este fiica lui Marius Marcovici, funcționar superior la Prefectura orașului Arad, și a Mariei (n. Martiș), profesoară de educație fizică și campioană națională la schi și la înot. Mama poetei era de origine ceangăiască.[4] Marius Marcovici descinde din familia lui Simion Marcovici, important intelectual al Banatului, la care a poposit în peregrinările sale Mihai Eminescu. Este mama criticului și publicistului Alexandru Matei. Angela Marinescu a făcut gimnastică la sol (era cea mai bună din Arad), înot și volei. O tuberculoză gravă i-a marcat tinerețea, mai exact între 15 și 26 de ani. S-a decis să studieze medicina, absolvind în final Facultatea de Psihologie de la Universitatea din București (1972). A debutat cu poeme în revista „Tribuna” de la Cluj, în 1965, iar editorial, în 1969, cu volumul Sânge albastru.
Volume
[modificare | modificare sursă]- A publicat peste 15 volume de versuri. Cele mai recente sunt: Cocoșul s-a ascuns în tăietură (1996), Fugi postmoderne (2000), Îmi mănânc versurile (2003), Limbajul dispariției (2006), Întâmplări derizorii de sfârșit (2006) și Probleme personale (2009).[5]
- A publicat un volum de eseuri, Satul în care mă plimbam rasă în cap, 1996, precum și un Jurnal scris în a treia parte a zilei, 2004.
- În bibliografia sa, pe lângă poezie, mai figurează și câteva antologii editate în țară sau în străinătate, în limbile engleză, germană, poloneză.
Este prezentă cu poezii în:
- Streiflicht – Eine Auswahl zeitgenössischer rumänischer Lyrik (81 rumänische Autoren), - "Lumina piezișă", antologie bilingvă cuprinzând 81 de autori români în traducerea lui Christian W. Schenk, Dionysos Verlag 1994, ISBN 3-9803871-1-9
Premii
[modificare | modificare sursă]- A primit numeroase premii, printre care premiul Nichita Stănescu în 1990 și premiul Uniunii Scriitorilor din România în 2000.
- În luna septembrie 2006, în cadrul unei ceremonii ce a avut loc în sala Teatrului Dramatic din Botoșani, i-a fost decernat Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” pentru Opera Omnia. Totodată, Consiliul Local a hotărât să-i acorde laureatei titlul de „Cetățean de onoare al municipiului Botoșani”.
- Premiul „Gheorghe Crăciun” pentru Opera Omnia, pe anul 2015, decernat de Observator cultural.
- Premiul special Scrisul sau Viața în 2022 la Gala Premiilor Sofia Nădejde pentru Literatură Scrisă de Femei[6]
Distincții
[modificare | modificare sursă]- Ordinul național „Pentru Merit” în grad de Cavaler (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”[7]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ https://www.digi24.ro/magazin/timp-liber/cultura/a-murit-poeta-si-prozatoarea-angela-marinescu-2566385 Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ A murit poeta şi prozatoarea Angela Marinescu
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ adevarul.ro, Laurențiu Ungureanu, 8 august 2015. „INTERVIU Angela Marinescu, poetă: „Părinții m-au întreținut până la 62 de ani"”. Accesat în .
- ^ CRONICA LITERARA/ Artă adevărată, 19 noiembrie 2009, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la 27 martie 2013
- ^ Cristea, Alina (). „Gala Premiilor Sofia Nădejde: „Mă găsești când vrei", cel mai bun roman. Lista completă a câștigătoarelor” (în engleză). Cultura la dubă. Accesat în .
- ^ Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 3, anexa 3, e) 25.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]Interviuri
- Angela Marinescu:„Am vrut să fiu mai degrabă violentă decât viscerală“, 20 aprilie 2010, Simona Chițan, Adevărul