Anaxagora

Anaxagora
Date personale
Nume la naștere	Ἀναξαγόρας
Născut	500 î.Hr.[1] Klazomenai⁠(d), İzmir, Turcia[1]
Decedat	428 î.Hr. (72 de ani)[1] Lampsacus⁠(d), Provincia Çanakkale, Turcia[1]
Ocupație	matematician filozof fizician astronom scriitor
Limbi vorbite	limba greacă veche[1][2]
Modifică date / text

Anaxagora (greacă: Αναξαγόρας, "stăpânul adunării") (c. 500 î.Hr.– 428 î.Hr.) sau Anaxagoras a fost filozof grec presocratic. A fost membru a ceea ce astăzi numim Școala Ioniană de filozofie.

Originar din Ionia, Anaxagora s-a stabilit în 460 î.Hr. la Atena. Aici a studiat filozofia, remarcându-se prin cunoștințele sale enciclopedice (matematică, astronomie, științele naturii) și profunzimea spiritului, ceea ce îi va asigura un loc de frunte în societatea epocii.

Anaxagora a fost contemporan cu Zenon, unul din prietenii apropiați ai lui Pericle și Euripide și a exercitat o sensibilă influență asupra tânărului Socrate.

Gândirea sa materialistă este speculată de adversarii politici ai lui Pericle, care-l acuză pe Anaxagora de impietate (asebeia) față de zei, obligându-l în 434 î.Hr./433 î.Hr. să se exileze la Lampsakos, unde a decedat.

Anaxagora credea în divizibilitatea infinită a materiei și indestructibilitatea acesteia și a negat existența vidului. A fost preocupat de originea lucrurilor și de geneza Universului. Potrivit concepției sale, Universul este alcătuit din mici particule, eterne, antrenate într-o mișcare haotică (Aristotel le-a numit homoiomeriai). În viziunea sa, aceste elemente primordiale se aflau la început în neorânduială. Impulsul mișcării, principiul motor care a ordonat toate aceste particule printr-un proces centrifug, în urma căruia a luat naștere universul, a fost denumit de Anaxagora nous (rațiune, spirit).

Anaxagora a încercat să explice rațional fenomenele astronomice din natură. El a negat existența zeilor, considera soarele ca o masă de metal incandescent, aștrii sunt asemenea pământului. A reușit să explice apariția meteoriților și formarea eclipselor de Soare, arătând că nu au nimic divin și că provin din cauze naturale.

În jurul anului 437 î.Hr., pe când se afla în exil, Anaxagora a scris o lucrare despre cuadratura cercului, dar care nu a supraviețuit timpului. A mai scris o lucrare despre filozofia naturală, de mare importanță în istoria antichității.

Învățătura sa, care îmbină filosofia ioniană cu ontologia lui Parmenide, a fost expusă în lucrarea "Despre natură" (Peri physeos). Scrierile lui Anaxagora, din care s-au păstrat câteva fragmente, au cunoscut o largă circulație în sec. 5-4 î.Hr., influențând filosofia lui Platon și a lui Aristotel.

Pentru felul în care vedea fenomenele cerești, Anaxagora a fost considerat ca precursor al lui Laplace și Newton.

Anaxagoras a combătut filozofia lui Empedocle, dar a fost la rându-i criticat de Hegel.

• Cosma, D., Socrate, Bruno, Galilei în fața justiției, Editura Sport-Turism, București, 1982
• Bernal, J. D., Știința în istoria societății, Editura Politică, București, 1964
• Braunstein, Florence, Pepin, Jean-Francois, Rădăcinile culturii occidentale, Editura Lider Superexim
• Guthrie W.K.C. , O istorie a filosofiei grecești, Editura Teora, Bucuresti, 1999
• Banu Ion , Filosofia greaca pînă la Platon, Editura Științifică și Enciclopedică, București ,1979-1984
• Al. Tănase, Lucian Blaga - filosoful poet, poetul filosof, Editura Cartea Românească, 1977, p 73

• en The Basics of Philosophy: Anaxagoras
• Anaxagora, 24 iulie 2012, CrestinOrtodox.ro

v • d • m Filozofi din Grecia Antică Filozofi Anaxagora • Anaximandru • Anaximene • Antistene • Aristotel • Democrit • Diogene din Sinop • Epicur • Empedocle • Heraclit • Hypatia din Alexandria • Leucip • Gorgias • Parmenides • Pitagora • Platon • Prodicos din Cheos • Protagoras • Socrate • Teofrast • Thales • Zenon din Eleea • Zenon din Kition