tribut
Etimologie
Din franceză tribut < latină tributum.
Pronunție
- AFI: /tri'but/
Substantiv
| Declinarea substantivului tribut | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tribut | tributuri |
| Articulat | tributul | tributurile |
| Genitiv-Dativ | tributului | tributurilor |
| Vocativ | tributule | tributurilor |
- obligație (în bani sau în bunuri) pe care o impunea o putere cuceritoare unui popor învins și care se plătea la date fixe; bir.
Expresii
- A-și da (sau a-și aduce) tributul = a contribui la ceva
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online