grava

Vezi și : gravá, gravà, gräva, gravă

Din franceză graver.

• AFI: /graˈva/

Conjugarea verbului grava
Infinitiv	a grava
Indicativ prezent pers. 1 sg.	gravez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să graveze
Participiu	gravat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a săpa o imagine, ornamente, litere etc. într-un material, cu ajutorul unor instrumente sau al unor mijloace tehnice speciale, pentru a obține un clișeu de imprimare sau în scop decorativ.

   A grava metalul.

• (rar) scrijeli

• gravare
• gravat
• gravură

Din grava.

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru grava.

• DEX online

---

(català)

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

grava f.

1. pietriș

• pòlvores gruixudes
• sorra grossa

---

(español)

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

grava f.

1. pietriș

• gravilla