străbună
Etimologie
Din străbun.
Pronunție
- AFI: /strə'bu.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului străbună | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | străbună | străbune |
| Articulat | străbuna | străbunele |
| Genitiv-Dativ | străbunei | străbunelor |
| Vocativ | străbuno | străbunelor |
- mama bunicului sau al bunicii, în raport cu strănepoții lor; străbunică, răzbunică, strămoașă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online