bunică

Din bună + sufixul -ică.

• AFI: /bu'ni.kə/

1. mama tatălui sau a mamei.
2. (reg.) termen cu care se adresează cineva unei femei bătrâne.

• 1: mamă-mare, (pop.) bună, (înv. și reg.) mătușă, moașă, (reg.) bâtă, maică, mamancă, mamă bătrână, mamă bună, (prin Transilv.) babă, (prin vestul Transilv.) bobă, (Mold.) iacă, (în limbajul copiilor) mamaie

• bunic

• bunic
• bunicuță

• bun

• (Pe) când era bunica fată (mare) = demult

• DEX online