prăda

Vezi și : pradă, prădă, Prada, pradã

Din latină praedare.

• AFI: /prəˈda/

1. (v.tranz.) a jefui, a devasta, a pustii o țară, un ținut etc.; a jefui, a fura cuiva bunuri de preț.

   L-au prădat noaptea hoții.

   Bandiții au prădat banca.

2. a sărăci, a ruina pe cineva prin acte silnice, prin biruri, amenzi, impozite copleșitoare.

• 1: jefui, fura, devasta, jefui, sparge, (livr.) devaliza
• 2: deposeda, răpi

• pradă
• prădare
• prădat
• prădător

Din prăda.

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru prăda.

• DEX online