polonic

Din ucraineană polonnyk.

• AFI: /po.lo'nik/

1. unealtă de bucătărie, în formă de lingură mare, având găvanul adânc și coada lungă, folosită pentru a scoate mâncarea lichidă din oală și a o turna în farfurie.

   Cu polonicul se servește ciorba.

2. lingură mare, adâncă și cu numeroase găuri, folosită la stână pentru a separa urda sau cașul de zer.

• 1: (reg.) linguroi, (Mold.) ciorbalâc, (prin Transilv. și Maram.) găvan, (prin Ban.) toc, (Transilv.) lingură de scos

• DEX online