lingură
Aspect
Vezi și : lingura, lingurã |
Etimologie
Din latină lĭngŭla, formă atestată de Marcial, rezultată din încrucișarea dintre lĭgula („lingură”) cu lingĕre („a linge”).
Pronunție
- AFI: /ˈliŋ.gu.rə/
Substantiv
Declinarea substantivului lingură | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | lingură | linguri |
Articulat | lingura | lingurile |
Genitiv-Dativ | lingurii | lingurilor |
Vocativ | ' | ' |
I.
- obiect de metal sau de lemn pentru uzul casnic, alcătuit dintr-o parte ovală scobită și dintr-o coadă.
- Lingură de masă.
- Lingură de desert.
- conținutul unei linguri.
II.
- nume dat unor unelte sau unor părți de instrumente sau de mașini asemănătoare cu o lingură.
- tub cilindric închis la capătul de jos cu unul sau cu două ventile, folosit la extracția țițeiului, la curățarea găurii de sondă sau la cimentat.
- unealtă de rotărie sau de dogărie, folosită la găurirea butucului roții sau la efectuarea vranelor butoaielor.
- nălucă metalică folosită la pescuit.
Sinonime
II.
Cuvinte derivate
- lingurar, lingurăreasă, lingurăriță
- linguraș
- lingurea
- linguric, lingurică
- lingurice
- linguriță
- linguroi
- linguruș
Cuvinte compuse
- lingura-Domnului
- lingura-frumoaselor
- lingura-Maicii-Preceste
- lingura-pieptului
- lingura-popii
- lingura-zânelor
- lingură de scos
Cuvinte apropiate
Paronime
Expresii
- (fam.) A atârna (sau a pune, a lega cuiva) lingurile de gât (sau în, de brâu) = a lăsa pe cineva nemâncat fiindcă a venit târziu la masă
- A(-și) mânca banii (sau averea) cu lingura = se spune despre un om (bogat) care cheltuiește prea mult, care risipește
- A mânca rahat cu lingura (sau cu polonicul) = a vorbi într-o manieră demagogică
- (despe tinerii căsătoriți) A porni de la lingură = a începe căsnicia fără sprijin material
Traduceri
obiect cu care se mănâncă
|
|
nălucă metalică