vorbire
Etimologie
Din a vorbi.
Pronunție
- AFI: /vor'bi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului vorbire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vorbire | vorbiri |
| Articulat | vorbirea | vorbirile |
| Genitiv-Dativ | vorbirii | vorbirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a vorbi și rezultatul ei; folosire a limbii în procesul de comunicare între membrii unei anumite colectivități; vorbit.
- limbaj.
- fel de a vorbi, mod de a se exprima.
- limbă, grai.
- (înv.) cuvânt; mențiune.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online