distinge
Aspect
Etimologie
Din franceză distinguer < latină distinguere.
Pronunție
- AFI: /dis.ˈtin.ʤe/
Verb
Conjugarea verbului (se) distinge | |
Infinitiv | a (se) distinge |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) disting |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) distingă |
Participiu | distins |
Conjugare | III |
- (v.tranz. și refl.) a (se) deosebi de altcineva sau de altceva prin trăsături specifice.
- (v.refl.) a se remarca, a ieși în evidență prin meritele, rezultatele, realizările sale.
- Se făcuse ziuă și distinge bine obiectele.
- (v.tranz.) a acorda cuiva o distincție, un premiu pentru meritele sale.
- A distinge pe cineva cu o medalie.
- (v.tranz.) a vedea limpede, lămurit; a observa.
Sinonime
Antonime
- se asemăna
Cuvinte derivate
Traduceri
a (se) deosebi
|
|