evidență
Etimologie
Din franceză évidence < latină evidentia, italiană evidenza.
Pronunție
- AFI: /e.vi'den.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului evidență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | evidență | evidențe |
| Articulat | evidența | evidențele |
| Genitiv-Dativ | evidenței | evidențelor |
| Vocativ | evidență | evidențelor |
- faptul de a fi evident, caracterul a ceea ce este evident; certitudine.
- activitate care asigură informarea permanentă și precisă despre situația dintr-un anumit domeniu prin înregistrarea și controlul proceselor, fenomenelor, lucrurilor, bunurilor, persoanelor etc. din punct de vedere cantitativ și calitativ.
Cuvinte derivate
Expresii
- A scoate (sau a pune) în evidență = a scoate la iveală, a sublinia
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online