coloană

Din franceză colonne.

• AFI: /ko'lo̯a.nə/

1. stâlp cilindric de marmură, piatră, lemn etc., destinat să susțină o parte dintr-un edificiu sau să-l înfrumusețeze.
2. (fiz.) masă cilindrică a unui fluid, închisă într-un tub sau țâșnind cu putere dintr-o conductă sau dintr-un rezervor.

   Coloană de mercur.

3. fiecare dintre secțiunile verticale în care se împarte o pagină tipărită de ziar, revistă etc. și care este despărțită de celelalte printr-o linie neagră verticală sau printr-un spațiu alb; (p.ext.) conținutul unei astfel de despărțituri.
4. rubrică într-un formular, registru etc.
5. șir de cifre așezate unele sub altele într-un tabel, într-o matrice etc. pentru a putea fi adunate.
6. nume dat mai multor aparate folosite în chimie și în industria chimică, alcătuite dintr-o manta cilindrică verticală de metal, de sticlă etc. care conține materiale adsorbante sau talere de formă specială, materiale filtrante etc.
7. formație realizată prin dispunerea în adâncime a unităților militare în vederea deplasării lor.
8. (și în sintagma coloană de marș) grup de oameni, de soldați, de vehicule etc. care se deplasează pe același itinerar în șiruri paralele.

• autocoloană
• semicoloană
• încolona

• coloană vertebrală
• coloană de marș
• coloană sonoră

• A pune (pe cineva) pe două coloane = a demonstra că cineva a plagiat, expunând, în coloane alăturate, textul plagiatorului și originalul folosit de acesta

• DEX '98 via DEX online