unitate
Etimologie
Din franceză unité < latină unitas, unitatis.
Pronunție
- AFI: /u.niˈta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului unitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | unitate | unități |
| Articulat | unitatea | unitățile |
| Genitiv-Dativ | unității | unităților |
| Vocativ | unitate | unităților |
- numărul unu.
- mărime care servește ca măsură de bază pentru toate mărimile de același fel.
- Unitate de măsură.
- însușirea a tot ce constituie un întreg indivizibil.
- coeziune, omogenitate, solidaritate, unire; tot unitar, indivizibil.
- cea mai mică formație, organizație economică, administrativă, militară, sanitară etc. care alcătuiește un întreg și acționează după un plan general.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- unitate astronomică
- unitate centrală
- unitate de măsură
- unitate de producție
- unitate de radioactivitate
- unitate economică
- unitate militară
- regula celor trei unități
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online