capota
Etimologie
Din franceză capoter.
Pronunție
- AFI: /ka.po'ta/
Verb
| Conjugarea verbului capota | |
| Infinitiv | a capota |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
' |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să capoteze |
| Participiu | capotat |
| Conjugare | I |
- (v.intranz.) (despre autovehicule) a se răsturna, dându-se peste cap prin ridicarea părții din spate; (despre avioane) a se prăbuși, intrând cu botul în pământ.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online