prăbuși

Din bulgară probusa(se).

• AFI: /prə.bu'ʃi/

1. (v.refl. și tranz.) a cădea sau a face să cadă brusc și cu zgomot (de la înălțime); a (se) prăvăli, a (se) nărui, a (se) surpa, a (se) dărâma.

   S-a prăbușit casa pe el.

2. (v.refl.) (fig.) a decădea.

   S-a prăbușit un mal.

3. (despre ape) a cădea de la înălțime, a curge repede pe un loc abrupt.

   Apa se prăbușește de la înălțime, formând o cascadă.

4. (fig.) a lua sau a face să ia sfârșit, să dispară (brusc).

   S-a prăbușit în prăpastie.

• 1: cădea, se dărâma, se nărui, pica, se prăvăli, se surpa, (reg.) se îmburda
• 2: cădea, se surpa, (pop.) se ponorî
• 3: cădea, se prăvăli
• 4: (se) prăvăli, doborî, (se) rostogoli, (înv.) (se) ponorî

• prăbușire
• prăbușit

• DEX online